Cu siguranță, personalitatea lui Alexandru Ștefulescu a marcat istoria învățământului din Gorj dar asta a fost doar o parte din activitatea sa. În 2023, istoricul Gheorghe Nichifor ne-a adus o a doua ediție, revăzută și adăugită a cărții ”ALEXANDRU ȘTEFULESCU-UN DESTIN ÎN SLUJBA ISTORIEI” , Editura MĂIASTRA, Tg-Jiu, 588 de pagini. Despre Alexandru Ștefulescu au scris de-a lungul anilor și Ion Mocioi, Daniela și Valentin Pătrașcu, Dan Neguleasa, Grigore Pupăză și alții.

Alexandru Ștefulescu a fost un dascăl de excepție, apreciat de multe ori de autorități în cei peste 30 de ani de carieră didactică.Generațiile sale de elevi  au arătat buna pregătire a dascălului, dar și a istoricului și a omului de cultură.

Alexandru Ştefulescu „s-a născut la anul 1856, în luna martie, ziua 24” la Tg-Jiu, în familia preotului Constantin Ştefulescu, mama numindu-se Elena. Reperele biografice  ale vieţii sale sunt prezentate şi în documentul cu nr. 226 din 27 octombrie 1910: „Act de moarte al domnului Alexandru Ştefulescu în etate de ani 55, de profesiune institutor, domiciliat şi născut în comuna Târgu‑Jiu, căsătorit cu doamna Ana Ştefulescu – mort la 26 ale curentei luni, la orele 6  ante meridiane, în casa din strada General Tell, no. 11. Martori au fost… . Cazul morţii s‑a constatat de noi prin domnul medic verificator M. Cruceanu, care a şi eliberat certificatul cu nr. 128/1910…”.

După terminarea cursurilor Școlii Primare de Băieţi la Tg.-Jiu în iunie 1867,Alexandru Ştefulescu a urmat Seminarul pentru institutori de la Bucureşti . Alexandru Ştefulescu a activat o perioadă ca pedagog la Seminarul Nifon din Bucureşti, iar în martie 1877 se afla la Liceul din Bârlad. La 21 decembrie 1878 devine institutor titular la Şcoala Primară de Băieţi din Tg.-Jiu, unde a activat până la sfârşitul vieţii, cu o scurtă întrerupere între anii 1900 – 1904, când a fost revizor şcolar. În 1888, Alexandru Ştefulescu a fost  director suplinitor al Şcolii Primare de băieţi din Tg.-Jiu, în acelaşi an fiind inspectat la clasă de către Titu Maiorescu, ministrul Instrucţiunii Publice.  În 1890 a fost ales  director plin al şcolii, pentru ca la 1 aprilie 1892 să demisioneze deoarece Primăria i-a tăiat subvenţia. Revine la post în 1893, activând până la 31 august 1897, când se îmbolnăveşte şi primeşte un concediu de trei ani. În 1898, după câteva luni de concediu a revenit la catedră. În august 1894 revista „Jiul” publica într-una dintre rubricile sale faptul că de mai mulţi ani Alexandru Ştefulescu întreprinsese „studii ştiinţifice asupra judeţului şi în special în ce priveşte bogăţiile arheologice şi istorice din acest colţ al ţării”.

 Referindu-se la înfiinţarea Muzeului de care și-a legat numele în urmă cu mai bine de un secol, Alexandru Ştefulescu afirma în lucrarea ”Istoria Tîrgu-Jiului” că muzeul: „îşi datoreşte începutul unei mici colecţiuni de porunci domneşti, slavone şi româneşti, manuscrise şi fotografii de pe monumentele istorice, monede dace, romane, ale autorului, precum şi colecţiuni de ştiinţe naturale ale domnilor Iuliu Moisil, Aurel Diaconovici şi Witold Rolla Piekarski”.

La 1 decembrie 1883 se va căsători cu Ana Gheorghiu, fiica negustorului târgujian Petrache Gheorghiu, iar la 12 septembrie 1884 se naşte unicul lor copil, Maria.

Preocupat  de trecutul istoric al Gorjului, se dedică unor ample cercetări istoriografice, preocupare care avea să primească aprecieri de la prietenul său Nicolae Iorga precum și de la alte personalități ale învățământului românesc din acea perioadă.

Alexandru Ștefulescu a depus multă stăruință în adunarea a diverse materiale istoriografice de pe cuprinsul Gorjului pe care l-a parcurs în lung și în lat împreună cu inginerul Aurel Diaconovici, șeful Serviciului Tehnic al Județului Gorj, reușind cu sprijinul acestuia și al altor colaboratori să înființeze Muzeul Gorjului, al cărui membru fondator a fost (16 iulie 1894) în calitate de  director, alături de Iuliu Moisil – secretar,  Aurel Diaconovici –  casier și Witold  Rolla Piekarski – custode, muzeu care astăzi îi poartă numele.

Alexandru Ștefulescu a cercetat trecutul Gorjului, a învățat nenumărate limbi străine și a scris numeroase articole, a publicat documente și traduceri în publicațiile locale  ”Șezătoarea săteanului”,  ”Amicul tinerimii”, ”Jiul”,  ”Buletinul Gorjului”, ”Amicul poporului”, dând județului în care s-a născut monografii istorice de referință, precum: „Gorjul istoric și pitoresc”, „Mânăstirea Tismana”, „Polovragi, „Istoria Târgu-Jiului”, „Documente romano-salve referitoare la județul Gorj” ș.a, primele premiate de Academia Română (1905).

 Datorăm istoricului Gheorghe Nichifor  un portret consistent al lui Alexandru Ștefulescu: ”Fiu de preot, cu studii incomplete de teologie şi filologie, Alexandru Ştefulescu este indiscutabil un autodidact. Bun cunoscător de limbi străine, clasice şi moderne, dascăl de vocaţie, puternic angajat în mişcarea de regenerare culturală,  el îşi leagă numele de tot ce înseamnă iniţiativă spirituală pe aceste meleaguri: presă militantă, modernizarea învăţământului, crearea de societăţi culturale, asociaţii, biblioteci, aşezăminte, bănci populare, înfiinţarea Muzeului Gorjului etc. Alexandru Ştefulescu este un prolific publicist, traducător din rusă, franceză, engleză, poloneză, sanscrită, slavă etc. Este preocupat de fotografia-document, arheologie, numismatică, genealogie, paleografie, dar mai presus de toate a rămas prin lucrările de istorie editate”(”Alexandru Ștefulescu-istoricul”-LITUA, 2004).

Tot Gheorghe Nichifor scria în 2023 despre  Alexandru Ștefulescu: ”Istoriografia gorjeană a fost dominată de creația lui Alexandru Ștefulescu, cercetător prolific, a cărui operă, timp de peste un secol, nu  a putut fi depășită, nici măcar egalată. Spirit erudit, capabil  de însemnate eforturi intelectuale, el se înscrie în contextul generației sale,  de propășire și progres cultural ale neamului românesc. Problematica abordată în scrierile pe care ni le-a lăsat exprimă realism și suplețe științifică, precum și dorința de a deschide drumuri  noi în cercetarea istorică locală. Cu limitele inerente, pe care le-am marcat atunci când le-am sesizat, generate de epoca pe care o parcurge sau izvorâte din

propria concepție, lucrările lui Ștefulescu rămân bunuri spirituale ce reclamă studiu și aprofundare”.

(Gheorghe Nichifor, Alexandru Ștefulescu-un destin în slujba istoriei, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2023, pag. 19)