Boboteaza sau Botezul Domnului este sărbătorită în fiecare an pe data de 6 ianuarie. În tradiția populară, în jurul acestei sărbători, au luat naștere multe obiceiuri și superstiții. Ajunul Bobotezei este, de asemenea, o zi plină de semnificație și încărcată de superstiții și obiceiuri populare. De la an la an, cu excepția Constanței, sărbătoarea de Bobotează pare să își piardă din importanță.

Din punct de vedere calendaristic, Boboteaza reprezintă încheierea ciclului celor 12 zile ale Sărbătorilor de iarnă, care încep pe 25 decembrie, cu Naşterea Domnului sau Crăciunul.

Potrivit tradiției, în ajunul Bobotezei se ţine post negru, nu se mănâncă şi nu se bea nimic. Postul din ziua de 5 ianuarie datează din perioada secolelor IV-VI. Creştinii postesc în această zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apă sfinţită – Agheasma Mare.
Potrivit tradiției, ajunul Bobotezei este ziua în care preoții merg din casă în casă pentru a binecuvânta și a stropi cu agheasmă.

Tradiția mai spune că fetele nemăritate trebuie să ia o rămurică din mănunchiul de busuioc cu care preotul stropește. Apoi să o pună sub pernă, pentru a-și visa ursitul în noaptea de 5 spre 6 ianuarie.
O tradiție veche spune că fetele tinere și femeile necăsătorite puneau busuioc la streașina casei. Iar dacă a doua zi îl găseau plin de chiciură, însemna că se vor mărita cu un băiat bogat.
În Ajun de Bobotează, potrivit superstițiilor, se spune că dacă o femeie cade sau se împiedică pe gheață, în viitorul apropiat se va căsători.

Superstiții legate de vremea din ajun de Bobotează:

• – Dacă este brumă în ajunul Bobotezei, atunci anul va aduce poame multe.
• – Dacă picură din streașina casei în ziua de ajun, se spune că va fi o vară ploioasă.
• – Dacă în ajunul Botezului Domnului va ploua, va fi un an ploios.
• – Se spune că dacă zăpada de sub picioarele preotului scârțâie în ziua în care acesta ajunge în case cu Iordanul, atunci va fi un an bogat și roditor.
• – Tot o superstiție spune că din direcția în care va stropi preotul cu busuiocul, de acolo vor veni și ploile din cursul anului.

În Ajunul Bobotezei (5 ianuarie) se ţine de obicei post negru, nu se mănâncă şi nu se bea nimic. Canoanele Bisericii învaţă că în Ajunul Bobotezei se ajunează total, (Canonul 1 al Sf. Teofil al Alexandriei), iar a doua zi se ia agheasma pe nemâncate. În Tipicul Sfântului Sava se spune că, dacă Ajunul cade duminica sau sâmbăta, nu se ţine post negru. Postul din ziua de 5 ianuarie este păstrat din perioada secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciune timp de 40 de zile, să primească botezul în seara acestei zile. După ce primeau botezul, puteau să participe pentru prima dată la liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească. Astăzi, creştinii postesc în această zi, pentru a putea gusta cu vrednicie din apa sfinţită – Agheasma Mare.

Ajunul Bobotezei face parte din categoria posturilor de o zi din cursul anului bisericesc, alături de Înălţarea Sfintei Cruci prăznuită la 14 septembrie şi de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, pomenită la 29 august.

În unele regiuni, în special în Moldova, creştinii ortodocşi gustă pe nemâncate din Agheasma Mare timp de opt zile, de la Ajunul Bobotezei (5 ianuarie), până la 14 ianuarie – odovania praznicului. Se întâmplă ca cei opriţi de la Sfânta Împărtăşanie, să primească de la duhovnic, binecuvântarea de a lua Agheasma Mare. Însă, trebuie să fim cu luare aminte la faptul că Agheasma Mare nu poate înlocui Sfânta Împărtăşanie.

Alţi preoţi îi opresc pe credincioşi să ia Agheasma Mare. În acest sens, Sfântul Sava spune: “aceştia nu fac bine pentru că prin darul lui Dumnezeu s-a dat spre sfinţirea lumii şi a întregii făpturi… Deci de unde este socotinţa acestora pentru ca să nu guste apa aceasta, deoarece trebuie să ştim că nu pentru aceasta Apă este necurăţia în noi, ci devenim necuraţi prin lucrurile noastre cele spurcate, iar noi ca să ne curăţim de acestea, bem fără de îndoială această Sfântă Apă.”

Cu Agheasmă Mare se stropesc casele credincioşilor şi locuitorii acestora, în Ajunul Bobotezei. Tot cu ea se stropesc şi lucrurile care trebuie binecuvântate sau sfinţite, cum ar fi de pildă, la binecuvântarea şi sfinţirea prapurilor, la sfinţirea crucii şi a troiţelor, a clopotului, a vaselor şi veşmintelor liturgice, la sfinţirea icoanelor, a bisericilor, a antimiselor şi a Sfântului şi Marelui Mir.

Slujbe speciale în Ajun şi de Bobotează

În Ajunul Bobotezei, în lăcaşurile de cult se oficiază slujba Aghesmei mari, după săvârşirea Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia Sărbătorii Botezului Domnului.

Cu prilejul sărbătorii Botezului Domnului, sunt oficiate, în aceste zile, slujbe speciale. Astfel, în ziua Ajunului Bobotezei, la 5 ianuarie, se va săvârşi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare pentru a doua oară de la începutul anului.

Conform rânduielilor tipiconale din Biserică Ortodoxă, dacă Ajunul Botezului Domnului cade în timpul zilelor săptămânii atunci în ziua de Ajun se oficiază Liturghia Sfântului Vasile Cel Mare unită cu Vecernia praznicului Botezului Domnului, iar în ziua sărbătorii Epifaniei se oficiază Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur.

Când Ajunul Bobotezei cade sâmbăta sau duminică, în ziua de ajun se săvârşeşte Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar a Sfântului Vasile cel Mare se face în ziua praznicului, fără să se mai unească cu Vecernia.

Dacă Agheasma Mică se poate săvârşi ori de câte ori credincioşii doresc acest lucru, Agheasma Mare se oficiază o singură dată pe an, pe 6 ianuarie, în ziua Botezului Domnului în Iordan.

În cadrul slujbei de sfinţire a apei se citesc trei paremii, toate din prorocia lui Isaia (cap. XXV, 1-10; LV, 1-13 şi XII, 3-6), apoi Apostolul (din I Cor. X, 1-4) şi Evanghelia (de la Mc. I, 9-12), în care se prezintă în rezumat Botezul Domnului. După ectenia mare se rosteşte rugăciunea de sfinţire a apei, compusă de Sfântul Sofronie al Ierusalimului, adresată Sfintei Treimi: (“Treime mai presus de fire…”). Preotul slujitor Îl invocă de trei ori pe Sfântul Duh pentru sfinţirea apei (“Tu Însuţi, dar, Iubitorului de oameni Împărate, vino şi acum prin pogorârea Sfântului Tău Duh şi sfinţeşte apa aceasta”) şi binecuvântează de fiecare dată apa cu mâna, afundandu-o cruciş în vasele cu apă. Apoi rosteşte o nouă formulă de invocare a Sfântului Duh (“Însuţi şi acum, Stăpâne, sfinţeşte apa aceasta, cu Duhul Tău cel Sfânt”), pe care preotul o rosteşte tot de trei ori, binecuvântând de fiecare dată apa, cu mâna cruciş.

La finalul slujbei, preotul slujitor afundă de trei ori crucea şi busuiocul în apă cântând troparul Praznicului. “În Iordan botezându-Te Tu Doamne …”

În casele credincioşilor, agheasma se păstrează la loc de cinste, în vase curate şi dintr-însa se gustă pe nemâncate, în zilele de post şi ajunare. Potrivit învăţăturii Sfinţilor Părinţi, “firea apei celei sfinte este ca să spele şi trupul şi sufletul, să-l sfinţească, să-l înnoiască şi să-l facă fiu al lui Dumnezeu.

Bibliografie:

Părintele Neofit Stănciulescu-”Pentru creștinii practicanți este bine de știut !”

Vasilache Raisa- „146 tradiţii şi obiceiuri din ajunul bobotezei”