Pe 5 martie 1919, Regele Ferdinand a semnat Decretul-lege prin care România a adoptat calendarul Gregorian, începând cu ziua de 1 aprilie 1919. Actul a fost publicat în Monitorul Oficial a doua zi după semnare.

Calendarul gregorian a fost introdus în Europa în anul 1582 de către Papa Grigore al XIII-lea și a fost adoptat imediat de toată lumea catolică. Țările protestante au adoptat acest nou calendar aproape 200 de ani mai târziu, în timp ce în lumea ortodoxă, printre care și România, trecerea la calendarul gregorian s-a făcut până în primele decenii ale secolului al XX-lea.

Decizia României de a adopta noul calendar a venit în urma înfăptuirii Marii Unirii și a necesității unificării stilului calendaristic, deoarece în Transilvania și Bucovina se folosea deja calendarul gregorian, în timp ce în Regatul României și Basarabia se utiliza calendarul iulian. Această trecere a fost și un ajutor pentru economia României, deoarece comercianții și industriașii români care încheiau contracte cu alte state europene întâmpinau greutăți în respectarea scadențelor de plată. Pentru a menține legăturile cu țările occidentale băncile, poșta, telegraful sau căile ferate adoptaseră anticipat calendarul gregorian și se practica deja de circa 50 de ani datarea dublă a documentelor, pe ambele stiluri.

De-a lungul secolelor, decalajul dintre calendarul iulian si cel gregorian a fost inițial de 10 zile (din 4 octombrie 1582 până în 28 februarie 1700), apoi de 11 zile (din 1 martie 1700 până în 28 februarie 1800), de 12 zile (din 1 martie 1800 până în 28 februarie 1900) și în final de 13 zile (după 1 martie 1900).

Sursa: Arhivele Naționale ale României