La fel ca și alți dascăli care au slujit învățământul gorjean, Iuliu Moisil are origini ardelene. A petrecut în Gorj peste un deceniu, timp în care s-a pus în fruntea unei activități culturale de excepție cum ar fi  publicarea anuarelor Gimnaziului Real Târgu-Jiu  sau  realizând primul „carnet de elev”, prima „școală de ceramică” din țară, prima revistă școlară „Amicul tinerimei”ș.a.  A introdus jocul de oină în programa școlară și gimnastica zilnică matinală. În vremea lui s-a construit un nou edificiu pentru Liceul din Tg. Jiu, cel cunoscut în prezent. A editat manuale școlare: de botanică clasa a VI-a – 1899; de anatomie clasa a VII – 1896 și de igienă clasa a VIII-a – 1896. A înființat  prima școală de ceramică din țară – 1900, după modelul celor din Praga, Mainz, Sevres ș.a., dar valorificând tradițiile românești.

Academician mai târziu, Iuliu Moisil (19 mai 1859-28 ianuarie 1947) a studiat la Politehnica din Viena chimia industrială. A sosit  la Târgu-Jiu în 1894, la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu,   a fost numit director și a  început  o operă de organizare şi înălţare a şcolii în plan instructiv şi educativ, aşezându-i drept temelie munca şi moralitatea vieţii şi desfăşurând concomitent o vastă activitate culturală şi socială .
În 1895 a întemeiat şi a condus până în 1899 revista „Amicul tinerimii” pe care o va continua câţiva ani si după mutarea în Bucureşti, atrăgând între colaboratori nume cunoscute precum  George Coşbuc. A lansat idei şi iniţiative economice pentru prosperitatea vieţii materiale a populaţiei nevoiaşe si a înfiinţat Banca Populară „Cerbul”, conducând-o pentru mai mulţi ani.
Este unul dintre  fondatori şi a lucrat pentru Muzeul Gorjului. O veche pasiune şi dorinţă a lui s-a realizat la 9 octombrie 1900 când în Târgu Jiu s-a înfiinţat prima şcoală de ceramică românească, izvorâtă din tradiţiile artei populare şi pentru satisfacerea nevoilor artistice sociale.

Plecat de la Târgu-Jiu la jumătatea primului deceniu al secolului trecut, Moisil a publicat abia în 1929 la Editura Atelierele Grafice „Cultura Naţională” din Bucureşti lucrarea intitulată „Românii ardeleni din Vechiul Regat şi activitatea lor până la războiul întregirii neamului” în a cărei prefaţă arăta că aceasta „este un rezumat al unei lucrări mai mari (…) asupra acestui subiect”, urmând să facă parte din Monografia Ardealului. În aceeaşi prefaţă „emite ideea întemeierii uni Muzeu al Ardelenilor din Vechiul Regat, în care să se adune şi depună orice material necesar la studiul activităţii lor, cum ar fi: date biografice, fotografii, portrete, memorii despre activitatea lor, manuscrise, opere publicate şi orice atinge această chestiune. Muzeul acesta s-ar putea ataşa la ASTRA (Asociaţiunea culturală) din Sibiu.”

Privind mai amănunțit biografia sa, remarcăm și alte repre importante. S-a născut la Năsăud  , la 19 mai 1859 în familia vicarului episcopesc  Grigore Moisil, ctitor al Liceului Românesc Grăniţeresc. Iuliu Mosil a făcut liceul la Năsăud, Universitatea şi Politehnica la Viena. A funcţionat ca profesor secundar la Gimnaziul din Târgu Jiu, în perioada 1886-1905, iar din 1894 a îndeplinit şi funcţia de director. În această perioadă a înfiinţat Muzeul Gorjului (1894), revista „Amicul tinerimei”, pe care a condus-o şapte ani, a înfiinţat Banca „Cerbul” a învăţătorimii din Gorj (1897), al cărei preşedinte a fost, şi graţie stăruinţei lui s-au înfiinţat băncile populare în judeţul Gorj. Astfel, la sfârşitul anului 1901 erau 15 bănci populare şi alte 14 în formare, de unde apoi s-au răspândit în întreaga ţară. Dr. C.  Istrati aflând de existenţa acestor bănci săteşti i-a cerut ajutorul şi persoane care să facă propagandă pentru bănci şi în alte judeţe, ceea ce s-a şi făcut. Spiru Haret, de la 1901, a intensificat apoi propaganda, astfel că în 1905 erau 1849 de bănci în ţară, iar în 1929 peste 4000, în afară de cooperativele de producţie şi de consum.

Tot lui Iuliu Moisil îi datorăm  înfiinţarea  la Târgu Jiu a unui  Ateneu (1899-1903), o şcoală ceramică împreună cu inginerul Aurel Diaconovici, la 1900. Prin străduinţa lui s-au organizat în Gorj serbări la sate cu expoziţii etnografice şi petreceri câmpeneşti, biblioteci rurale, de la 1894 înainte. Din această mişcare culturală au luat apoi naştere Societăţi Culturale precum: „Lumina Satelor”, „Amicul Poporului”, care au publicat reviste anume pentru deşteptarea şi învăţătura sătenilor.

 În 1906 s-a mutat la Bucureşti activând în diverse planuri până în 1931. Din anul 1906, va fi secretar al Muzeului Etnografic din Bucureşti şi bibliotecar la Institutul Geologic din Bucureşti, iar din anul 1910 director al muzeului şi bibliotecii Casei Şcoalelor.
Iată cum îl vedea I.P. Țuculescu, inspector școlar în perioada interbelică și fostul elev al lui Iuliu Moisil:  ”era un profesor cu o cultură multilaterală, harnic și priceput director, ce se remarca prin tactul în conducere și dragostea față de elevi și de profesiunea sa. Ne preda 2-3 obiecte: limba germană, științele naturale, fizica sau igiena. Interesul ce depunea și exactitatea cu care-și făcea orele, ne imprima spiritual ordinei și datoriei. Acțiunea sa binefăcătoare în creiarea unei atmosfere prielnice elevilor, a fost temeiul educației noastre de atunci și de mai târziu(…)
Activitatea prodigioasă și multilaterală a domnului Moisil trecea dincolo de zidurile școalei: prin minunatele excursii în munții Gorjului, prin serbări școlare câmpenești și în gimnaziu, sau în diferite centre rurale mai de seamă, cum de pildă au fost cele dela Runc, Bumbești, Novaci, Curtișoara, etc. Urmărea până și evoluția individuală a elementelor de nădejde, cum spre exemplu era cazul răposatului și fenomenalului nostru coleg Dimitrie Brezulescu, pe care-l ajuta în prietenia și corespondența cu Tulla, professor savant și consilier împărătesc la Viena.
Între preocupările de căpetenie ale vajnicului professor însă, erau publicistica și activitatea extrașcolară în domeniul cultural, artistic, istoric și economic.(…)
Așa de pildă, în 1894, împreună cu Al. Ștefulescu, V. Rola Piekarski și Aurel Diaconovici au înființat cu mult sbucium și abnegație un muzeu regional cu următoarele secții: preistorie și arheologie, istorie, numismatică, geografie, obiecte religioase, etnografie și artă populară, științele naturale și arte grafice. Toate secțiile, împreună cu cea patriotică pentru eroi și binefăcători, își aveau sediul la gimnaziu.”
Inspectorul școlar I. P. Țuculescu spunea într-un articol publicat în ”Amicul Tinerimii” din 1940: ”că tot Domnului Iuliu Moisil  i se datorește înființarea primei bănci populare în Tg-Jiu și ca atare în țara românească, după tipul băncilor populare dela Năsăud și din tot Ardealul. Așa  dar, domnia sa deține paternitatea ideii și e promotorul curentului băncilor populare la noi, nu acei ce s-au împăunat cu haina de împrumut și au speculat chestia, dându-se drept autorii ideii, pe care numai au propagate-o…”

Iuliu Moisil a devenit membru de onoare al Academiei Române în 1943.

.

Din anul 1906 a funcţionat ca bibliotecar al Institutului Geologic al României şi şeful muzeului pedagogic al Casei Şcoalelor. Iuliu Moisil a organizat acest muzeu, la fel biblioteca pedagogică (de la 1910) şi biblioteca elevilor de curs secundar a Casei Şcoalelor. De asemenea, s-a ocupat de tipărirea „Buletinului Muzeului pedagogic” (vol. I-III; 1910-1915), a cataloagelor bibliotecii pedagogice, vol. I-III, a Catalogului diapozitivelor, un volum, a Catalogului Colecţiunilor muzeului, vol. I, a Catalogului bibliotecii elevilor de curs secundar, vol. I-II, aranjate pe specialităţi şi imprimate apoi. De asemenea , a elaborat texte pentru conferinţe cu proiecţiuni luminoase apărute în mai multe volume până în 1928.

În această perioadă Iuliu Moisil a publicat, printre altele, şi studiul: „Mişcarea culturală, artistică şi economică de odinioară din Gorj”, în „Arhivele Olteniei”, Craiova, nr. 32-33 din 1927, în care prezintă activităţile desfăşurate în judeţul Gorj. Activitatea desfăşurată în Gorj şi în capitală, unde poate fi socotit pe drept cuvânt ctitorul Casei Şcoalelor este o activitate pregătitoare pentru multiplele activităţi ce le va desfăşura la Năsăud, până la trecerea sa în eternitate.

În cartea sa despre contribuția intelectualilor ardeleni la dezvoltarea României,  Iuliu Moisil prezintă activitatea a peste 460 de intelectuali ardeleni care şi-au desfăşurat activitatea în Vechiul Regat, dintre cei refugiaţi până la primul război mondial. Un mare număr dintre aceştia sunt originari din actualul judeţ Bistriţa-Năsăud.

Activitatea lui Iuliu Moisil poate fi împărțită în mai multe perioade: Slatina (1886-1894), Târgu Jiu (1894-1905), Bucureşti (1905-1930) şi Năsăud (1930-1947). Intelectualul ardelean s-a afirmat ca un spirit enciclopedic, om al şcolii şi al slovei, creator de instituţii şi societăţi culturale, întemeietor de arhive şi bănci, autor de manuale publicist şi editor de periodice. La vârsta senectuţii a fost declarat membru  de onoare ai Academiei României.

Iuliu Moisil  la Târgu – Jiu  înfiinţează în 1894, în colaborare cu ing. Aurel Diaconovici, Şcoala de ceramică, deosebit de apreciată şi popularizată la nivel naţional. Numit în 1895 director al Gimnaziului real din Târgu – Jiu, va acţiona energic pentru atribuirea numelui Tudor Vladimirescu, realizată prin decret regal în 1897. Între 1896 şi 1898 este construit actualul edificiu al Liceului cu aceleaşi nume, inaugurarea făcându-se în ziua de 4 octombrie 1898.

Îi datorăm lui Iuliu Moisil promovarea unor  idei novatoare, unele inedite în peisajul şcolar românesc al epocii: introduce regulamentul de ordine şi disciplină, carnete de elev, registrul fişelor de caracterizare, consilii profesorale trimestriale şi anuale, gimnastica de înviorare, jocul de oină, serbări şcolare cu prilejul sărbătorilor naţionale şi altele. Crează colecţii de mijloace de învăţământ depozitate în săli denumite muzee (actualele laboratoare şi cabinete) ca şi o bibliotecă a profesorilor şi una specială pentru elevi, pentru care solicită donaţii şi specimene de autor.

Pentru că suntem în an aniversar al Muzeului Județean ”Alexandru Ștefulescu”, să reamintim contribuția lui Iuliu Moisil  la crearea Muzeului Gorjului. Cu tot numărul mare de secţii: preistorie şi arheologie, istorie, numismatică, geografie turistică, artă populară, ştiinţe naturale, obiecte religioase, arte grafice şi biblioteca, Iuliu Moisil va găsi soluţia găzduirii acestora în monumentala clădire a gimnaziului. Se pare că experienţa acumulată va fi valorificată de Moisil în organizarea Muzeului pedagocic al Casei Şcoalelor la Bucureşti şi la Muzeul Năsăudean al cărui fondator şi prim director va deveni în 1931.

 Despre trecutul  Gorjului și oamenii care i-a cunoscut va fi stat deseori de vorbă la Bucureşti cu George Coşbuc, care funcţiona şi el ca şi conferenţiar la Casa Școalelor. După construirea vilei Sfetea la Tismana, poetul petrecea mai multe sejururi, începând cu 1914. Aici, Coşbuc, mereu marcat de nostalgia îndepărtatelor ţinuturi năsăudene, regăsea nu numai peisaje care îi evocau locurile natale dar şi oamenii simpli, harnici, omenoşi şi săritori care îi aminteau de eroii baladelor şi idilelor sale. Știm deja de destinul cel neiertător a vrut ca sub un cireş de la marginea drumului ce lega Târgu – Jiu de Tismana, în aria comunei Băieşti, să se frângă firul vieţii singurului odor al poetului, Alexandru; s-a frânt atunci şi pana măiastră a lui George Coşbuc.

Lui Iuliu Moisil și celorlalți dascăli cu origini ardelene, Gorjul le datorează foarte mult.

Bibliografie:

Iuliu Moisil, Românii ardeleni din Vechiul Regat şi activitatea lor până la războiul întregirii neamului, Editura Atelierele Grafice „Cultura Naţională”, Bucureşti 1929

Gheorghe Nichifor, Intelectualitatea Gorjului și Marea Unire, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2018

Gheorghe Nichifor, Alexandru Ștefulescu-un destin în slujba istoriei, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2023