Un alt dascăl venit la Târgu-Jiu de dincolo de Carpați a fost Ştefan  N. Bobancu. A făcut carieră la Târgu-Jiu și a fost implicat plenar în cele întâmplate pe aceste meleaguri în primele decenii ale  secolului trecut. A fost un dascăl apreciat în epocă dar și un fondator și realizator de ziare și reviste. Deseori a intrat în conflict cu autoritățile, atât cu cele dualiste când se afla în Transilvania  dar și cu cele de ocupație în anii Războiului de Întregire, dar a mers mai departe în numele neamului pe care l-a slujit toată viața.

Deși persistă unele îndoieli privind anul nașterii, istoriografia gorjeană a lămurit aceste lucruri în privința marelui dascăl. Ștefan Bobancu  s-a născut în 1848 și a fost fiul lui Nicolae Bobancu, fost  lăncier în legiunile lui Avram Iancu. Știm că a făcut studiile primare și gimnaziale la Brașov și a absolvit Litere sau Istorie la Universitatea din București. A trait până în 1940, a prins momentul când Liceul ”Tudor Vladimirescu”, unitatea școlară pe care o luase de la zero, a sărbătorit 50 de ani de existență.

Cronologic vorbind, s-a remarcat de tânăr ca și colaborator   la ”Gazeta Transilvaniei”, militând pentru apărarea drepturilor românilor din Ardeal. În martie 1888 a fost implicat într-un proces de presă alături de Aurel Mureşianu, directorul acestei publicații.  În cadrul acestui proces cei doi acuzaţi au reclamat, situație inedită  până atunci, necesitatea folosirii limbii române în justiţie şi constituirea unui juriu cunoscător al acestei limbi. Cererea le-a fost respinsă, acuzaţii refuzând să se mai apere. Cu toţi au blamat instituţia tălmăcitului ca absurdă, iar în finalul procesului Mureşianu a fost achitat, iar Ştefan Bobancu a fost condamnat la şase luni închisoare, urmând să-şi execute pedeapsa la Vácz, unde erau deţinuţi Ion Slavici şi învăţătorul Ştefan Albu din Reşiţa. A executat până la urmă o pedeapsă de 4 luni și 10 zile.

A  fost condamnat de Curtea de Juraţi de la Cluj şi reţinut în închisoarea de la Vacz. La 21 martie 1888, la Cluj-Napoca,  a început procesul în care erau acuzaţi redactorul Ştefan Bobancu, pentru un articol din nr. 176 al ziarului pe anul 1887, şi Aurel Mureşianu, ca director al ziarului şi autor al unui articol incriminat, publicat în nr. 179 al ”Gazetei Transilvaniei” din acelaşi an. Era acuzată  afirmaţia lui Ştefan Bobancu: ”Naţionalităţile nemaghiare muncesc zi şi noapte, îndură chinuri şi suferinţe, se zbuciumă şi asudă, ducând lipsuri şi luptând cu nenumărate neajunsuri, pentru ca cei de la putere să trăiască splendid”.S-a socotit că articolul instiga la ură împotriva maghiarilor, delict prevăzut în paragraful 172, alineat 2 al Codului Penal. De fapt, Bobancu răspundea unui articol din gazeta ”Nemzet” din 17 august 1887 şi pornea de la combaterea unor afirmaţii ale acesteia. La proces, după citirea actului de acuzare, inculpaţii au fost chestionaţi dacă au vreo observaţie de făcut. Într-o scurtă cuvântare adresată completului de judecată, dr. A. Mureşianu arată că inculpaţii doresc să se apere în limba maternă şi roagă pe preşedinte să întrebe juraţii dacă înţeleg limba română şi câţi dintre ei. Noua atitudine a surprins, întrucât se ridica pentru prima dată problema folosirii limbii române în justiţie. Doar 2 dintre cei 12 juraţi cunoşteau limba română, motiv pentru care Mureşianu renunţă la apărare şi critică instituţia translatorului ca ineficientă. Prin sentinţa pronunţată, Aurel Mureşianu a fost achitat pentru a nu se face vâlvă în jurul instituţiei interpretului, iar Ştefan Bobancu a fost găsit vinovat şi condamnat cu amendă de 50 florini şi 4 luni de închisoare de stat, pe care a executat-o la Vácz. 

 În anul 1890, Ștefan Bobancu va trece  în România, ajungând profesor și director (1890-1893) al Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu, rămânând în această instituţie timp de 40 de ani. Începea cea mai importantă perioadă din viața marelui dascăl. Pe lângă activitatea dedicată celei mai reprezentative școli gorjene, practic a organizat Gimnaziul Real de la piatra de temelie, Bobancu a activat și la alte unități școlare din Târgu-Jiu, printre acestea amintim Școala de Ceramică, Școala Normală Pentru Băieți, Grădinița și Școala Primară Româno-Germană, Institutul Secundar de Fete și Băieți ș.a. La unele dintre acestea a fost fondator, profesor și uneori primul director.

 Bobancu a fost un animator și sprijinitor al culturii din Gorj, înființând biblioteci școlare la Cărbuneşti şi Pojogeni, corul Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu” și Societatea germană de cântece care reunea meșterii străini, precum și Societatea corală ”Lira Gorjului”, înființată în anii 1911-1912, care a concertat la Târgu Jiu, Râmnicu Vâlcea și Târgu Cărbunești. A fondat și  colaborat la revista culturală Amicul tinerimii (1895).

Tot din iniţiativa sa şi pe cheltuială proprie, a apărut în 1896 bilunarul ”Paza neamului”, iar din anul 1913, ziarul Românismul (apărut între 12 octombrie 1913 – 14 august 1916, reluându-şi apariţia la 15 noiembrie 1918). Publicaţia apărea săptămânal la Brașov,  Ştefan Bobancu fiind proprietar şi redactor răspunzător. De la 5 ianuarie 1914 şi-a schimbat titlul şi subtitlul în ”Unirea Neamului”,ziar naţionalist până la 14 august 1916, păstrându-şi vechiul titlu în rubrica intitulată ”Românismul literar”. De la 5 ianuarie 1914 până la 1 februarie 1915 şi din noiembrie 1918,  Ştefan Bobancu e menţionat în calitate de director, iar de la 8 februarie 1915 până la 14 august 1916, ca director proprietar. Obiectivele pe care acest ziar şi le-a propus au fost lupta pentru reforma electorală şi agrară, pentru dezvoltarea satelor şi educaţia politică a cetăţenilor care trebuiau să fie antrenaţi în viaţa publică. Acest ziar a contribuit mult la mobilizarea opiniei publice româneşti pentru a sprijini intrarea României în război, de partea Aliaţilor. A pledat cauza românilor din teritoriile aflate sub dominație străină, din Transilvania, Basarabia și Bucovina, dar mai ales a românilor ardeleni. S-a oferit voluntar pe front, dar a fost refuzat din cauza vârstei. Sub ocupație, a continuat  să fie combativ și să îndemne la nesupunere, motiv pentru care autoritățile de ocupație îl supraveghează sever și îi interzic părăsirea orașului, după care l-au închis și în final l-au predat autorităților maghiare. Rând pe rând, a fost deținut la Craiova, Brașov, închisoarea hovenzilor și la Cluj, de unde a fost transferat în lagărul de la Bakonybel. A fost eliberat în septembrie 1918 și s-a întors la Târgu-Jiu. S-a implicat activ în viaţa politică, fiind deputat de Gorj, din partea Partidului Național Român, în primul Parlament al României Mari. În ianuarie 1928 a reluat ziarul ”Românismul” sub forma unei publicații cultural-educative pentru tineri.

Sunt și alte momente din viața lui publicistică care se cer amintite. Gorjeanul de adopţie prezenta în presa gorjeană persecuţiile pe care le suporta ziarul românesc din Chişinău „Cuvânt moldovenesc” din partea autorităţilor ţariste. Tot aici găsim şi informaţii importante despre lupta românilor din Bucovina, cum ar fi de pildă relatarea referitoare la Congresul I al învăţătorilor, desfăşurat la Suceava, unde s-a pus cu acuitate problema muncii dascălului pentru afirmarea şcolii româneşti.
Pe timpul Primului Război Mondial, Ştefan Bobancu a avut o activitate foarte intensă. Interesant că privitor la moartea lui Franz Ferdinand, Bobancu scria că aceasta va pune pe tapet problema austriacă, întrucât imperiul era „tixit de naţionalităţi”. România trebuia să se pregătească pentru a se aşeza la „masa lichidării falimentului monarhiei austro-ungare”. „Se face ziuă-anunţa Bobancu în august 1914-să fim pregătiţi, s-a apropiat momentul în care va bate ceasul mântuirii şi înfăptuirii idealului românesc.”
În iulie 1915, într-un articol intitulat „Fraţi români şi bravi olteni”, Ştefan Bobancu făcea un apel la luptă: „De la voi s-aşteaptă întregirea pământului şi a neamului. Încununaţi-vă frunţile cu cununa gloriei…Dovediţi nemţilor semeţi şi ungurilor brutali, că în vinele voastre curge sângele vitejilor Ştefan cel Mare şi Mihai”. De asemenea, profesorul gorjean lua atitudine hotărâtă împotriva celor care se sustrăgeau serviciului militar. Se dădea publicităţii o plângere a ţăranilor din comuna Băleşti, care protestau contra proprietarului Pantelimon Voiculescu ce şi-a scutit copiii de armată prin mijloace necinstite: „E dureros-spun băleştenii-că numai noi, care ducem încă viaţă de robi, punem umărul la mărirea şi înălţarea patriei.”

Ștefan Bobancu a fost un militant asiduu al cauzei naționale și după Primul Război Mondial. La 1 iunie 1919 a participat la o adunare de protest împotriva anexării Banatului  de către sârbi. Fiind primul vorbitor, acesta afirma: ”Banatul trebuie să fie al nostru și numai al nostru, dacă nu problema o vom dezlega-o cu sabia”.

În 1940, aproape de finalul vieții, a ținut o cuvântare cu prilejul împlinirii a unei jumătăți de secol de la înființarea Liceului ”Tudor Vladimirescu”. Iată cum a fost descries momentul: „Primit cu furtuni de aplauze de numeroasa asistenţă, – în mare majoritate elevii săi de eri, – bătrânul dascăl, pe ai cărui umeri apasă greu cei aproape 90 de ani – abia îşi mai putea stăpâni emoţia.” În discursul său, profesorul Bobancu a relatat plecarea sa din Transilvania natală, de unde a trecut munţii în Vechiul Regat, refuzând postul de la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti, pentru a veni în Târgu Jiu „…unde ştia că va găsi suflete mai curate şi un teren mai prielnic pentru acţiunea naţională  pe care înţelegea s’o ducă; cum aici a găsit suflete alese, dar a trebuit să cunoască şi decepţii….” A continuat apoi cu descrierea felului în care a organizat Gimnaziul, „…acum jumătate de veac, cum a introdus instrucţia militară, uniforma ostăşească, – şi odată cu acestea, cum a pregătit sufletele tineretului pentru „ziua cea mare”. Înfruntând dificultăţile începutului, profesorul Ştefan Bobancu a ţinut să menţioneze vitregiile suferite – „Am predat lecţii timp de 7 ani fără nicio leafă…am luptat pentru înfiinţarea şcoalei profesionale, pentru înfiinţarea liceului de fete şi am predat lecţii peste tot, – şi nu o materie, ci două, trei, cinci şi chiar mai multe, – că aşa era situaţia.” Discursul său şi rememorarea dificultăţilor de la începuturile existenţei liceului, l-a făcut pe profesor să fie „…obiectul unei simpatii deosebite, manifestată de întreaga asistenţă.”

Bibliografie:

Gheorghe Nichifor, Intelectualitatea Gorjului și Marea Unire, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2018.

Octavian Ungureanu, Ștefan Bobancu în ”Gazeta Gorjului”, Târgu-Jiu, anul X, nr. 1285, din 22 octombrie 1977

Cornel Șomîcu, Ștefan Bobancu și rolul lui în cultura gorjeană, în VERTICAL, 24 februarie 2009.