În galeria dascălilor care au venit în Gorj și au lăsat urme consistente se numără și profesorul Stelian Sterescu(1875-1917). Prahoveanul stabilit în Gorj a murit pe front în 1917 fără să își ducă la bun sfârșit marele sale proiecte pe care le avea acasă.  A venit la Târgu-Jiu în septembrie 1907. Era locotenent în rezervă al armatei române. A activat în această calitate în cadrul Regimentului 18 Gorj. S-a aflat pe front atât în cel de-al doilea Război Balcanic cât și în Războiul de Întregire Națională.

La scurt timp de la instalarea sa la Târgu-Jiu în 1907, profesorul Stelian Sterescu şi-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu Sofia Hurezeanu, fiica marelui proprietar Constantin Hurezeanu din Cordeşti şi a Elizei, născută Zănescu, din Bibeşti.

Potrivit documentelor de arhivă, Stelian Sterescu era informat la 17 decembrie 1912 de către comandantul Regimentului Nr 18 Gorj ca în două săptămâni să fie gata de front pentru un eventual război în Balcani. La 18 aprilie 1913, comandantul Cercului de Recrutare Gorj l-a înştiinţat pe locotenentul în rezervă Sterescu Stelian că a fost numit membru al comisiei de mobilizare din Târgu-Jiu. Stelian Sterescu a participat la campania din Bulgaria din vara anului 1913, fiind lăsat la vatră la 23 august 1913, după o perioadă de refacere şi carantină petrecută în garnizoana Regimentului  Nr. 18.

A fost  avansat la gradul de căpitan în rezervă după participarea la război. La 2 ianuarie 1914, căpitanului în rezervă Stelian Sterescu din Regimentul Nr. 18 Gorj i s-a conferit de către regele Carol I al României medalia „Avântul Ţării“ pentru participarea la cel de-al doilea război balcanic.

În august 1916,   Stelian Sterescu a fost încorporat în Regimentul 18 Gorj având gradul de locotenent. Astfel, începând cu noaptea de 15-16 august 1916, Stelian Sterescu a participat la luptele de pe Valea Jiului din august-septembrie 1916 şi la retragerea trupelor române spre sud după ruperea frontului de la Jiu. În aceste condiţii, după bătălia de la podul Jiului, desfăşurată la 14 octombrie 1916, trupele române au continuat să se retragă spre sud, oraşul Târgu-Jiu fiind ocupat de trupele germane şi austro-ungare la începutul lunii noiembrie 1916. Regimentul 18 Gorj se va retrage spre Dăneşti şi, ulterior, va da lupte la Bărbăteşti şi Filiaşi.

În primăvara anului 1917, cu țara ocupată în mare parte luptele au fost reluate pe frontul din Moldova. Stelian Sterescu a fost  rănit şi evacuat spre spitalul din Ruginoasa, în apropierea Iaşului. În ciuda îngrijirilor medicale pe care le-a primit, Stelian Sterescu a decedat la 3 aprilie 1917, aşa după cum reiese din epitaful de pe crucea sa de mormânt din cimitirul de la Târgu-Jiu, unde a fost reînhumat la 5 iunie 1924, după încheierea Primului Război Mondial. Se  menţionează că această cruce  a fost ridicată „în amintirea maiorului Sterescu Stelian din Regimentul Gorjiu N. 18, profesor Gimnaziul Tg-Jiu, născut 21 mai 1875, mort pentru Patrie, 3 aprilie 1917 la Ruginoasa, reînhumat“.

Dascălul Stelian Sterescu a activat  în cadrul Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu” și Școala de Ceramică din Târgu-Jiu. Se născuse în mai 1875  la  Ploieşti, în familia cismarului Sterie Sterescu, Stelian Sterescu a absolvit cele 4 clase primare la Şcoala Publică de Băieţi nr. 4 din Ploiești , a urmat cursurile Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel“ din Ploieşti și  Seminarul Pedagogic Universitar din Bucureşti.

Pentru a-şi putea continua studiile, în cursul anului 1897, studentul Stelian Sterescu a solicitat Ministerului Instucţiunii Publice să-i ofere o catedră de institutor. Ca urmare, printr-o adresă a Direcţiei Învăţământului Primar şi Rural, Stelian Sterescu a fost numit suplinitor al institutorului Teodor G. Georgescu la Şcoala Primară de Băieţi nr. 1 din Ploieşti, la 1 octombrie 1897. Avea să activeze ca institutor suplinitor la Ploieşti până în anul 1902, când a fost numit profesor la liceul din Tulcea, în ciuda faptului că nu-şi încheiase încă studiile universitare. După ce a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii Bucureşti, Stelian Sterescu a obţinut diploma de licenţă cu lucrarea intitulată „Rituri de înmormântare la etrusci şi romani“, susţinută în sesiunea din iunie 1903.

Profesorul Stelian Sterescu s-a implicat activ în viaţa culturală a oraşului de la Dunărea de Jos din primele clipe de după instalarea sa la catedra liceului tulcean. Ulterior, în perioada 1905-1907, Stelian Sterescu a activat ca profesor și la Drobeta Turnu-Severin, urmând ca după doi ani să fie numit, în septembrie 1907, profesor la Gimnaziul „Tudor Vladimirescu“ din Târgu-Jiu. La Târgu-Jiu, Stelian Sterescu a lăsat în urmă lucruri importante.

Stelian Sterescu a avut ca urmaș pe Stelian (Bică) Sterescu, de asemenea un  eminent dascăl şi un excelent mesager de spiritualitate culturală românească.

Născut la Târgu-Jiu în 26 decembrie 1910, Stelian Sterescu-jr a fost  și a rămas gorjean. Îşi face studiile gimnaziale şi liceale la Târgu- Jiu iar cursurile superioare la Universitatea din Bucureşti, facultatea de Filologie.  STELIAN S. STERESCU a avut  privilegiul de a studia sub bagheta unor mari personalităţi universitare, precum Nicolae Iorga, Ovid. Densusianu, Tudor Vianu, Nic.Cartojan şi alţii. După absolvirea facultăţii şi datorită rezultatelor de excepţie obţinute pe timpul studenţiei şi la licenţiere, avea să profeseze o perioadă ca asistent universitar la catedra de estetică a facultăţii, participând activ şi la cenaclurile literare conduse pe atunci de către M. Dragomirescu şi E. Lovinescu.
Va  reveni la Târgu-Jiu, unde va funcţiona ca profesor de limba şi literatura română la Liceul “Tudor Vladimirescu”, ulterior şi inspector şcolar la Regiunea Oltenia. Se va transfera mai târziu la Şcoala Medie Mixtă nr. 3 Târgu-Jiu (astăzi Colegiul Național “Spiru Haret”). După o carieră didactică de excepție, măcinat de boală, de deznădejde şi singurătate se stinge din viaţă în vara anului 1978, plâns, respectat şi iubit de toţi cei care l-au cunoscut. Este înmormântat în cimitirul municipiului Târgu-Jiu alături de părinţi şi în apropierea criptei unei alte mari personalităţi gorjene- generalul Gheorghe Magheru.

Bibliografie:

1. Daniela Pătrașcu, Profesorul Stelian Sterescu (1875-1917), erou al primului război mondial, în Vertical, 2013
2. Cornel Șomîcu, PERSONALITĂȚI ALE ÎNVĂȚĂMÂNTULUI GORJEAN: Stelian Sterescu(1875-1917), în http://www.scoalagorjeana. com, 2020