Cu studii preuniversitare în Gorj, cu cele universitare la Cluj-Napoca, Serafim Duicu (1938-1996) s-a afirmat pe meleaguri transilvănene la Târgu-Mureș. Se poate spune că gorjeanul a făcut drumul invers din Gorj spre Ardeal, așa cum ardelenii au ales să vină la Târgu-Jiu.  Autoritățile din Târgu-Mureș nu l-au uitat niciodată pe gorjeanul stability în Ardeal, o stradă, o școală, un festival îi poartă numele.

Serafim Duicu s-a născut în judeţul Gorj, în anul 1938 şi a ales să se specializeze în domeniul  literelor şi al istoriei. În anul 1992 a fost numit secretar de stat la Ministerul Culturii, in Guvernul  Văcăroiu, iar din 1994 vreme de doi ani a fost directorul Teatrului National din Târgu-Mureş. A murit mult prea devreme, în 1996, şi a fost înmormântat la Mănăstirea Recea. 

Personalitatea lui Serafim Duicu a marcat viaţa culturală a transilvănenilor şi a lăsat în urmă sute de lucrări şi volume care l-au plasat printre scriitori relevanți.  A fondat Societatea Culturală şi Fundaţia ”Şcoala Ardeleană” şi a pus pe picioare Societatea Culturală ”Alexandru Papiu Ilarian”. A colaborat cu prestigioase reviste culturale precum  ”Tribuna”, ”Cronica”, ”Convorbiri Literare”, ”România Literară” ș.a.  Pentru  volumul său „Dicţionar de personaje dramatice” a primit premiul Asociaţiei Scriitorilor Români din Tîrgu-Mureş. 

Serafim Duicu  s-a născut  la 6 august 1938  în Tismana, județul Gorj.  Scriitor, critic și istoric literar,  folklorist,   Serafim Duicu a fost fiul Elenei (născută Răcoina) şi al lui Serafim Duicu, tâmplar. A urmat clasele primare în satul natal. După studii pedagogice la Târgu Jiu şi Craiova (absolvite în 1956), face studii universitare de filologie la Cluj (1956-1961). A avut o carieră didactică ca  profesor la Blaj (1961-1964), asistent universitar la Târgu Mureş (1964-1974), redactor la „Vatra” (1974-1978), profesor la Academia de Artă Teatrală din Târgu Mureş (din 1978), consilier-şef al Inspectoratului pentru Cultură al judeţului Mureş (1990-1992), secretar de stat în Ministerul Culturii (1995), toate aceste informații fiind strânse de neobositul Nicolae Tomoniu.

Fiu al satului Tismana, Serafim Duicu nu a uitat niciodată meleagurile Gorjului și pe exigentul învăţător şi director Chiţiba, îi scotea de ureche în curtea şcolii când „se lăsau pe tânjeală de carte” pentru a citi de acolo sfaturile lui Spiru Haret.
Visul lui Serafim Duicu a fost  să se facă învăţător.  La Şcoala Normală de la Târgu-Jiu a fost remarcat  de profesorul de limba română C. Gorun, care-l va îndemna  să se dedice literaturii. Încă din școala primară știa din memorie  poeziile clasicilor, temele sale dezvăluiau un talent nativ spre meticulos, spre scrierea de rigoare documentară iar culesul de poezii şi povestiri de natură folclorică era o preocupare constantă.
”… un vlăstar sănătos de românism, plecat din meleagurile noastre gorjeene în Transilvania, fără să fi uitat o clipă valorile folclorice, culturale şi alte valori spirituale gorjeneşti, care i-au fost mereu sprijin şi îndemn de viaţă.”, spunea despre el  în 2009 un alt fiu al Tismanei, Nicolae Tomoniu.
Știm astăzi că  Serafim Duicu și-a câștigat definitiv consacrarea scriitoricească printr-o valoroasă incursiune din perspectivă contemporană în biografia a trei mari personalități istorice ale Ardealului: Gheorghe Șincai, Samuil Micu și Petru Maior. Analiza totală a operei lui Samuil Micu, a fost o premieră absolută în istoriografia literară românească. Realizând un triptic monografic de mare valoare și sinteză referitor la Școala Ardeleană, el a împlinit cu maximă fidelitate o obsesie mai veche privind iluminismul transilvănean. El a fost nu numai un critic și istoric literar, ci a avut și o intensă activitate publicistică, publicând articole de istorie și critică literară în revistele Vatra, Tribuna, Steaua, România Literară, Cronica, Ateneu, Familia, Ramuri, Convorbiri Literare, Orizont s.a.
Gorjeanul a  fost  membru al Uniunii Scriitorilor din România, fondator al revistei „Școala Ardeleană”, fondator și președinte al Societății Culturale și al Fundației „Școala Ardeleană”, fondator și președinte de onoare al Societății Culturale „Alexandru Papiu Ilarian” și alte preocupări deja amintite.

Scriitor și om de cultură, Serafim Duicu a fost totdeauna un dascăl dăruit. A urmat toate etapele carierei didactice, de  la  Liceul Pedagogic din Târgu Jiu şi Craiova, obţinând calificarea de învăţător şi a lucrat ca dascăl la Şcoala mixtă primară nr. 9 din Craiova, apoi a urmat Facultatea de Filologie a Universităţii ,,Babeş-Bolyai’’ din Cluj. Din amintirile sale aflăm  că, la admitere a plecat de acasă fără voia părinţilor, cu 300 de lei împrumutaţi de la vecini, întorcându-se acasă cu fişa de ,,admis cu bursă de studii’’. După absolvire, în 1964 a devenit profesor de limba şi literatura română, fiind repartizat la Centrul Forestier din Blaj, pe urmă asistent universitar la Institutul Pedagogic din Târgu Mureş.

Din punct de vedere al familiei, profesorul Serafim Duicu s-a căsătorit cu Valerica, o studentă a sa, întemeindu-şi o familie frumoasă, în mijlocul căreia a trăit fericit şi s-a considerat un ,,gorjean ardelenizat’’. După ce şi-a luat doctoratul în filologie cu teza ,,Viaţa şi opera lui Vladimir Streinu’’(1974), Serafim Duicu  a urcat  treptele ierarhiei universitare : lector, conferenţiar şi apoi profesor universitar şi doctor. În 1976 este cadru didactic asociat la Institutul de Teatru din Târgu-Mureş, unde predă istoria teatrului universal, istoria teatrului românesc şi teoria dramei, iar în perioada 1990-1993 ocupă funcţia de Consilier-şef la Inspectoratul pentru Cultură Mureş. Timp de aproape un an (30 decembrie 1992-28 august 1993) este promovat în funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Culturii, apoi , între anii 1994-1996 devine directorul Teatrului Naţional din Târgu –Mureş şi rector al Universităţii Ecologice al Universităţii ,,Dimitrie Cantemir’’ din acelaşi oraş. Numele lui Serafim Duicu este legat de câteva societăţi şi fundaţii culturale, precum Societatea Culturală şi Fundaţia ,,Şcoala Ardeleană’’, Societatea Culturală ,,Alexandru Papiu Ilarian’’ şi Fundaţia ,,Vasile Netea’’. S-a stins prea devreme, la numai 58 de ani, când mai avea atâtea de făcut pe tărâm cultural. 

Din punct de vedere  literar , Duicu a publicat  şi volumele de versuri ,,Formele neliniştii’’, şi ,,Ochi de veghe’’, care vorbesc de un poet talentat, cu o înaltă chemare spre valorile artistice. Alături de cărţile sale de căpătâi stau sute de articole publicistice, note critice şi studii pe care, o parte dintre ele, le-a semnat cu pseudonimele George Eliade şi Sergiu Tismăneanu. Pentru că nu a adunat versurile într-un volum, a făcut-o soţia sa Valerica Duicu în cartea postumă ,,Feţele cuvântului’’. În semn de înaltă preţuire, numele renumitului om de cultură Serafim Duicu a fost dat unei şcoli din Târgu-Mureş, precum şi Festivalului-concurs de poezie pentru elevi şi studenţi, iar bustul scriitorului străjuieşte Biblioteca Universităţii ,,Dimitrie Cantemir’’ din oraşul de pe Mureş.

Bibliografie:

Serafim Duicu, „Pe urmele lui Gheorghe Șincai”, Ed. „Sport-Turism”, București, 1983;

Serafim Duicu, «Pe urmele lui Samuil Micu-Clain», București, Editura Sport-Turism, 1986;

Searafim Duicu, «Pe urmele lui Petru Maior», București, Editura Sport-Turism, 1990;

Serafim Duicu, „Dicționar de personaje dramatice”, Ed. „Iriana”, București, 1994;

Serafim Duicu, „Ochi de veghe” (mărturii, versuri de tinerețe), Ed. „Tipomur”, Târgu Mureș, 2001 (postum).

Omagiu lui Serafim Duicu – Un site de Nicu Tomoniu (tismana.ro)

Mircea Daroși,” Serafim Duicu, ctitor cultural în patria de cuvinte a Transilvaniei”, în ”Luceafărul”, 3 februarie 2020