Profesorul Nicolae Staicu din Novaci, plecat în urmă cu trei ani pe drumul fără întoarcere, a marcat istoria învățământului novăcean atât prin longevitatea în funcția de director de liceu(24 ani) cât și în aceea pe scena vieții (92 de ani). A ridicat instituția liceală novăceană la un nivel greu de egalat atunci ca și acum. Liceul din Novaci concura, în ultimele decenii ale perioadei comuniste, de la egal la egal cu liceele din reședința Gorjului. Foștii săi elevi, inclusiv fiul-profesorul și inspectorul școlar Marian Staicu, au dus mai departe tradiția performanței la liceul din Novaci. În urmă cu câțiva ani, documentaristul Ion Duguleanu scria despre Nicolae Staicu că a fost o  ”personalitate marcantă și unanim apreciată a învățământului gorjean, om de mare bunătate sufletească, cu o viață de familie exemplară, mereu atent la nevoile celorlalți a fost și va rămâne pentru noi un model de viață.”

Nicolae Staicu s-a născut vara-la 25 iulie 1929- în familia țăranului Nicolae Staicu ( zis al lui Iacov). Al treilea copil al familiei,  părinții  i-au dat numele tatălui,  Nicolae. Primii ani i-a petrecut alături de părinți, pe care îi ajuta la treburile gospodărești, adesea primăvara și toamna având misiunea de a pășuna vitele pe livezi. La vârsta de 6 ani a fost înscris la școala primară din satul natal Cernădia, având-o ca învățătoare pe Ioana Preoteasa.

Încă din copilărie și-a descoperit pasiunea pentru păsările sălbatice: ” ….îmi plăcea să le descopăr cuibul, să le urmăresc cum își hrănesc puii, să le văd ouăle, să le ascult cântecul – pasiune în care am pus mult suflet și în activitatea mea de profesor de biologie, lucrarea pentru obținerea gradului didactic I fiind un studiu despre păsări”, așa cum singur scria într-un document pe care îl intitula ”Memorialul vieții mele”.

În vara anului 1942, după terminarea celor 7 ani ai școlii primare, a fost admis pe locul 17 la concursul de admitere la Școala Normală din Târgu Jiu, pe care a absolvit-o 8 ani mai târziu. În documentul de care aminteam mai sus, acesta spunea că din cauza faptului ca provenea dintr-o familie de oameni săraci, dată fiind lipsa banilor, după concursul de admitere la Școala Normală, el și tatăl său au fost nevoiți să se întoarcă pe jos de la Târgu Jiu acasă, la Cernădia.

În cei 8 ani, la Școala Normală a fost un elev disciplinat, ascultător și sârguincios la învățătură. Acesta povestea că niciodată în anii de studiu tatăl său nu a trecut pe la școală să se intereseze de situația sa, dar nu pentru că nu era interesat ci pentru că totdeauna tatăl său avea în el o încredere necondiționată.

A absolvit Școala Normală de învățători din Târgu Jiu în anul 1950, obținând diploma de învățător, ideal încolțit în inima părinților săi și cultivat din plin în cei 8 ani de școală normală. Însă, deja tânărul Nicu, așa cum îi ziceau colegii, își stabilise un nou obiectiv, acela de a urma o facultate pentru a deveni profesor.

Datorită unei legi în vigoare în perioada respectivă, absolvenții școlii normale erau obligați să se încadreze în învățământ ca învățători, fără posibilitatea de a urma o facultate. Exista și o excepție, pentru elevii care aveau primele 5 medii de absolvire. Cum media sa de absolvire era a doua, după șeful de promoție, criticul literar de mai târziu-Pompiliu  Marcea  și împreună cu Săvulescu Dumitru, Diaconescu Ion și Brîncuș Petre au mers pentru a se înscrie la București la facultatea de Filologie. Astrele aveau alte planuri cu tânărul învățător din Novaci. Pentru că la înscrierea la facultate se cerea și un Certificat de stare materială al părinților, certificat pe care nu îl avea la el, fiind în imposibilitate să se întoarcă acasă pentru a lua acest document, s-a înscris la Facultatea de Biologie, împlinindu-și un vis și o pasiune din copilărie.

A absolvit Facultatea de Biologie , cu diplomă roșie, ce se acorda absolvenților cu media 10; a fost încadrat in învățământ în anul 1955 la Școala Generală din Novaci, unde a reîntâlnit pe fosta sa colegă de facultate  Maria Petrescu, cu care se căsătorea la 9 decembrie 1955.

După doi ani petrecuți la catedră a fost promovat inspector școlar și mai apoi șeful secției învățământ a Raionului Novaci, până în anul 1960, când a fost numit director la Școala Generală din Cernădia. In anul 1962 s-a transferat la recent înființatul liceu din Novaci. În anul 1964 a fost numit director al Liceului Novaci, funcție pe care a îndeplinit-o timp de 24 de ani.

Pe parcursul activității sale a primit numeroase distincții și premii, iar în anul 2013 a primit titlul de „Cetățean de onoare ” al orașului Novaci, în semn de respect și prețuire pentru întreaga activitate didactică desfășurată la unitățile de învățământ din Novaci.

În anul 1990 s-a pensionat, bucurându-se peste trei decenii de o familie frumoasă alături de fiul său, profesorul și inspectorul școlar Marian Staicu. Cei doi nepoți, o fată ofițer de poliție și un băiat cu pasiune pentru Informatică și Baschet, duc  mai departe stindardul unei familii emblematice din Novacii Gorjului.