Deși a rămas în Gorj mai puțin de două decenii, polonezul Witold Rola Piekarski a lăsat în urmă lucruri importante atât în domeniul învățământului cât și al cuvântului tipărit. A fost implicat în toate marile realizări culturale ale epocii, inclusiv în făurirea Muzeului Județean Gorj, printre primele muzee de acest tip din țară.Ca un exemplu, „Enciclopedia României” din 1904  l-a caracterizat ca fiind „cel mai de seamă caricaturist din România”. 

Dascălul polonez  se născuse la Smolensk, pe Nipru, în teritoriile poloneze ocupate de către Imperiul Ţarist, într-o familie mixtă, tatăl-Teodosiu Iustin Rola Piekarski-polonez de origine, iar mama-Emma von Blankenhorn-de origine  germană. S-a aflat în Gorj aprope două decenii, prilej care l-a folosit pentru a marca viața culturală a zonei. A avut o contribuție importantă  la dezvoltarea vieții culturale și sociale a Gorjului  în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A fost printre altele fondator al publicației  ”Jiul”  și al Muzeului Județean Gorj,  unul dintre primele muzee înființate în România.

A absolvit în 1877 Liceul “Sfânta Cruce” din Varşovia, începându-şi cariera ca învăţător în Podolia. Va  urma  apoi cursurile Academiei de Arte Frumoase din Varşovia. După  absolvirea Academiei  din Varşovia va urma cursurile Universităţii din Cracovia, în 1879 fiind arestat alături de alţi studenţi polonezi.

După ce a fost achitat de justiţia austro-ungară, Witold Rola Piekarski emigrează în Elveţia, împreună cu doi studenţi polonezi originari din Rusia. În Elveţia a urmat cursurile Universităţii din Geneva, iar începând din anul 1881 cursurile Universităţii din Zurich.În anul 1883 a plecat la Paris unde locuieşte şi lucrează o perioadă de timp, dar îmbolnăvindu-se este nevoit să renunțe  pentru a se trata în localitatea Kapfenberg din regiunea austriacă Styria. După vindecare, în 1885 se întoarce la Zurich, în Elveţia.
După îzbucnirea războiului sârbo-bulgar, în acelaşi an 1885, Witold Rola Piekarski pleacă împreună cu un grup de prieteni polonezi şi bulgari în Bulgaria, unde activează în cadrul serviciului sanitar al armatei, împreună cu soţia sa. O perioadă va  rămâne la Sofia unde fondează primul ziar umoristic bulgar şi conduce o serie de alte publicaţii, între care primul cotidian bulgar “Glas” şi ziarul “Narodna Vola”. A înfiinţat prima societate tipografică bulgară, denumită “Sfinţii Chiril şi Metodie”. A trebuit să părăsească forțat Bulgaria.

Se va stabili în România  în 1887 iar în 1891 îl găsim profesor la Gimnaziul din Slatina. Aici îl va întâlni pe profesorul Iuliu Moisil. Din noiembrie 1892 va fi transferat la Târgu-Jiu. Se va adăuga rapid grupului de entuziaşti care îi mai cuprindea pe Alexandru Ştefulescu, Iuliu Moisil, Aurel Diaconovici, avocatul George Pârvulescu, locotenentul Emanoil Părăianu, doctor Ion Urbeanu, avocatul Ştefan Dobrinean şi tipograful  Nicu D. Miloşescu. Referindu-se la acest grup, Iuliu Moisil scria: “Cu puterile unite am pornit aici o mişcare culturală care mai târziu s-a completat cu una artistică şi economică. În toate acestea Piekarski a avut o foarte importantă contribuţie”.
În iulie 1894 va contribui cu ilustraţiile la apariţia revistei „Jiul”.  În perioada 1892-1895 W.R. Piekarski a fost profesor de desen la Gimnaziul Tudor Vladimirescu”iar apoi, o perioadă scurtă, îl găsim ca desenator la Serviciul Tehnic al Judeţului Gorj.  Tot  în această perioadă a realizat şi ilustraţia la unele cărţi şi reviste publicate de Nicu D. Miloşescu dar a lucrat şi pentru Editura Minerva din Bucureşti. De asemenea, a realizat desene în 1895 pentru nou-apăruta revistă umoristică gorjeană „Ardeiul”.
Fiind bolnav pulmonar, va cere transferul la Novaci unde va funcţiona ca profesor de desen la Şcoala de jucării de lemn din Novaci. Se va stinge la Bucureşti în 1909.I.P.Ţuculescu îl evoca în 1940 pe Witold Rola Piekarski în revista ”Amicul tinerimii”: „Acest om providenţial pentru vremurile de atunci în deobşte şi pentru plaiurile Gorjului în deosebi, a lucrat cu osârdie, elan şi desăvârşită tragere de inimă pentru un popor ce nu era al lui, dar  căruia îi era  recunoscător, pentru dragostea cu care l-a primit în mijlocul său. El a realizat pentru neamul nostru atâtea lucruri de seamă, încât ar trebui să scriem o carte întreagă, pentru a le releva amănunţit. Şi totuşi, el a murit sărac în ziua de 21 Oct. 1909, pe un pat modest  al ospiciului Pantelimon şi a fost înmormântat de bunul  său prieten şi colaborator, domnul Iuliu  Moisil, în cimitirul mânăstirii Cernica, aşa cum i-a fost dorinţa ultimă…”

În perioada când se afla la Târgu-Jiu,  Piekarski s-a înrolat în mişcarea culturală initiate  de institutorul Alexandru Ştefulescu, directorul Şcolii primare de băieţi, pe care l-a urmat în călătoriile prin judeţ pentru cercetarea trecutului şi completarea colecțiilor  muzeale de pe lângă şcoală şi l-a sprijinit în editarea  cărţilor de istoria Gorjului, contribuind la coperțile și ilustrațiile acestora.

Din perioada când se afla la Novaci, Piekarski lucra pentru Editura Minerva din București. Acesta  a creat coperţile cu motive populare şi ilustraţiile ia operele lui Sadoveanu -,Şolmii”, „Dureri înăbuşite” ş.a. la unele lucrări de Nicolae Iorga – „Istoria românilor în chipuri şi icoane”, şi ale aItor autori „Basmele românilor” de Petre lspirescu, „Herbarul” lui Iuliu Moisil, „Călindarul Minervei”, „Almanahul tipografic” etc. Tot el a desenat diplome, portrete, caricaturi, exlibrisuri şi a făcut fotografii cerute de nevoile tipurului, multe rămase anonime.