În galeria selectă a celor mai buni profesori care au activat în Gorj se înscrie și Cornel Cârstoiu, doctor în Filologie din 1974.Profesorul gorjean a fost un om al superlativelor de vreme ce toate examenele date pe parcursul traseului didactic au fost obţinute cu note maxime: capacitate (1943),  definitivatul (1947), gradul al doilea (1961) şi gradul I (1965). A rămas un reper pentru cercetarea științifică din domeniu, reușind să aducă informații relevante despre legăturile scriitorilor ardeleni George Coșbuc și Liviu Rebreanu cu Gorjul.

Fiu al satului Câlcești din comuna Godinești, Cornel Cârstoiu s-a născut la 9 mai 1917, două luni după ce tatăl său pierise pe frontul din Moldova. Așa că orfan și fiu de erou de război, va avea de înfruntat multe privațiuni în devenirea sa profesională. Îi datorează  învăţătorului Petre Cosmulescu, cel care descoperise talentele elevului, insistenţele acestuia pentru a merge la  şcoli mai înalte. Astfel, după cursurile primare locale, Cornel Cârstoiu va urma, între 1929-1937,  cursurile Liceului de Băieţi „Tudor Vladimirescu”, terminate cu rezultate foarte bune. În toamna anului 1937, în urma examenului de admitere, devine student al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii Bucureşti, specialitatea Limba şi literatura română şi limba franceză, absolvită în 1942, cu „Magna cum laude”.

 Își va efectua  serviciul militar la Şcoala de Ofiţeri în rezervă din Câmpulung-Muscel şi, repartizat în Regimentul 18 Infanterie Târgu-Jiu, pleacă pe frontul din Transilvania, Ungaria şi Cehoslovacia, până în Munţii Tatra, unde este decorat cu Coroana României şi Steaua României (1945). Este demobilizat în 1945.

Începând cu 1945, funcţionează ca profesor de limba română şi limba latină la Liceul „Tudor Vladimirescu”, Liceul Comercial şi Şcoala Pedagogică, toate din Târgu-Jiu. O perioadă îndelungată a îndeplinit şi funcţia de director: Şcoala Pedagogică „Spiru Haret” (1951-1957); Şcoala Generală Nr. 8 (1965-1970); Liceul „Tudor Vladimirescu” (1970-1972). Toate examenele susținute de profesorul gorjean în cariera didactică au fost obținute cu note maxime; Capacitate(1943), Definitivatul(1947), gradul II (1961) și gradul I(1965). Îşi susţine doctoratul în Filologie în 1974.

În timpul carierei sale didactice a desfăşurat şi o prestigioasă muncă ştiinţifică, prin articolele publicate în presa gorjeană şi în revistele de specialitate, despre legăturile lui Coşbuc şi Rebreanu cu Gorjul. Cărți publicate: „Târgu-Jiu – mic îndreptar turistic” (Editura Meridiane, Bucureşti, 1969); „Ianache Văcărescu, viaţa şi opera” (Editura Minerva, Bucureşti, 1974); „Poeţii Văcăreşti” (Editura Minerva, Bucureşti, 1982); „Iancu Văcărescu, opera” (Editura Minerva, Bucureşti, 1985); „Liceul „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu, un secol de lumină (1890-1990)”. Reținem că  între anii 1961 şi 1973, a condus Filiala Târgu-Jiu de Ştiinţe Filologice din România. Pentru activitatea desfăşurată pe întregul parcurs didactic a fost distins cu titlul de „Profesor emerit”, în 1973. Se pensionează în 1979.

Într-un articol din Gorjeanul la marcarea centenarului nașterii, Constantin E. Ungureanu scria: ”După cum se observă, ascensiunea profesorală a domnului profesor Cornel Cârstoiu este impresionantă, departe de a fi o treabă lesnicioasă, dimpotrivă, presupunea eforturi stăruitoare şi constante, cu alte cuvinte, „Per aspera ad astra” (lat. „Pe căi aspre către stele”), dicton izvorât din tragedia „Hercule furios”, de Seneca. Şcolile păstorite de dânsul, în calitate de director, au fost conduse cu o mână forte, cu o mână de fier. Rigoare, ordine şi disciplină erau impuse atât elevilor, cât şi personalului didactic şi de serviciu. Regulamentul de ordine interioară trebuia respectat cu stricteţe, orice abatere era pedepsită. Şcoala era o a doua familie unde îşi petrecea o mare parte a timpului. Având în vedere că majoritatea elevilor erau interni, era permanent preocupat de felul cum mănâncă şi cum dorm. Era exigent cu respectarea ţinutei vestimentare şi capilare a elevilor.
Pătruns de dragostea pentru meseria aleasă, a ştiut să ne insufle râvna pentru învăţătură, de atunci, deprinderea de a învăţa zilnic şi sistematic a devenit un reflex, a ştiut să mânuiască cu o rară măiestrie sufletele noastre de adolescenţi.”