Dascăl din Tismana, Ioan Neferescu a făcut parte dintr-o generație de luminători ai satelor din zonă ca Nicolae Chițiba, ruda sa sau Ioan Aurariu, personalități prezentate anterior. Eroul acestor rânduri a murit în temnițele comuniste doar pentru vina de a fi fost decorat de regele României pentru că și-a făcut datoria față de țară. A fost, printre altele, cavaler al Ordinului ”Mihai Viteazul”, cea mai înaltă decorație militară românească pentru vremea respectivă. În perioada dintre cele două războaie mondiale a ocupat mai mulți ani funcția de revizor școlar. În fiecare an avea o întâlnire cu suveranul.

Ioan Neferescu s-a născut în 15 octombrie  1889, în satul Gornovița(Tismana), într-o familie de învățători, acesta ducând  mai departe tradiția de a-i învăța carte pe copiii  din Tismana. A murit la Văcărești  în 1953, fără să știm data exacta.

 În anii Primului Război Mondial, dascălul din Tismana va lupta pe fronturile acestuia,  din Valea Jiului și până la  Mărăști și Mărășești,  unde vitejia și devotamentul său au fost remarcate. Astfel, în calitate de  comandant al Companiei a 11-a, la Mărăști, în 11 iulie 1917 va ataca  cu eroism o fortificație inamică pe care o cucerește și ia ca prizonieri 53 de soldați germani iar apoi, ajungând pe dealul Teiuşului,  capturează împreună cu unitatea sa, o întreagă baterie de obuziere germane de 100mm. Eroismul său nu a rămas fără urmări,  avea să primească cea mai înaltă distincție militară de război a României, ordinul ”Mihai Viteazul”.

Eroul acestor rânduri a fost decorat atât ca militar cât și ca învățător. Ca erou de război, Neferescu a primit  ”Virtutea Militară”, ” Crucea de Război” ( Franceză) și ”Coroana României”.  După terminarea războiului, Neferescu va primi  medalia ”Răsplata Muncii” pentru serviciile aduse învățământului și Medalia Peleș, la serbarea semicentenarului Palatului. În semn de apreciere a sacrificiilor sale,  în 1921, Ion Neferescu și un alt erou al locului, căpitanul Nicolae Patraşcoiu, în ovațiile bucureștenilor,  au condus  o impresionantă ceremonie pe străzile Capitalei, un alai ce însoțea două dintre tunurile capturate de gorjeni la Mărăști și Arsuri-Schela. Această ceremonie a făcut parte din evenimentul  convoiului funerar ce transporta la Târgu Jiu osemintele Ecaterinei Teodoroiu, căreia cele două tunuri aveau să-i străjuiască pentru o bună bucată de timp mormântul din fața Primăriei Târgu-Jiu.

Eroul al luptelor de la Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, Ioan Neferescu a fost avansat la gradul de căpitan şi decorat de rege cu ordinul „Legiunea de onoare a Franţei”, distincții înmânate personal de rege.  Mai mult, a fost decorat cu cel mai înalt ordin militar existent atunci: Mihai Viteazul. Neferescu a fost  învăţător la şcoala din Tismana dar și revizor școlar.

Așa cum remarca documentaristul și colecționarul Ion Țârlea, nu se știe în prezent dacă învățătorul Ioan Neferescu a avut parte de o înmormântare după decesul din închisoarea Văcărești din 1953, mai degrabă nu ținând cont de perioadă și apucăturile de atunci ale autorităților comuniste.  Dacă pentru cumnatul sau, perioada de detenție a fost una  scurtă, Neferescu  va  sfârși în chinuri la închisoarea din Văcărești. Familia a primit doar o înștiințare pentru a veni să-i ridice lucrurile și să i se elibereze certificatul de deces.

În documentarele sale despre personalitățile Tismanei, cercetătorul și omul de cultură Nicolae Tomoniu remarca faptul că Ioan Neferescu, devenit căpitan în baza faptelor sale de arme, i-a fost pusă pe piept decoraţia „Legiunea de onoare a Franţei” de însăşi regele țării. A fost invitat de rege, în fiecare an, să sărbătorească la 8 noiembrie, ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril.

A ocupat funcții școlare importante în perioada interbelică. Astfel, dintr-un Registru de inspecții al școlii din Tismana datat din 25 martie 1930, și dat publicității de Nicolae Tomoniu se arată:  ” subsemnații V.Militaru din partea SSR si George Lungulescu, ziarist si conferentiar din partea Casei Scoalelor insotiti de Domnul Neferescu, revizor scolar al Judetului Gorj, Ioan Barbulescu, Directorul ziarului Gorjanul si acompaniati de corul Scolii Normale din Tirgu-Jiu am participat la șezatoarea culturala tinuta in curtea scolii primare George Cosbuc, din comuna Tismana, luand parte peste 500 de oameni din localitate si satele vecine. S-a putut evidentia cu aceasta ocaziune spiritul sanatos de care este animata populatiunea acestui colt de judet si dornicia ce poseda pentru manifestatiunile culturale. S-a vizitat Valea Sfintei Manastiri Tismana si nedeia satului din Zavoiu ducand cu noi cele mai frumoase amintiri „.

În privința perioadei de arrest, aceeași sursă a publicat în ultimii ani două documente excepționale:  “Matricola 21.589/952” de la Penitenciarul Piteşti: Neferescu I. Ioan, născut în anul 1889, luna octombrie, ziua 15, în comuna Tismana, raionul Baia de Aramă, regiunea Craiova. Ocupaţia la data arestării, magazioner, ocupaţia în trecut, idem, studii 5 cl primare 5 cl profesionale, starea materială la data arestării, 0,50 ha, starea materială în trecut, aceaşi, starea civilă, căsătorit, originea socială, chiabur, apatenenţa politică la data arestării, nu face, în trecut, PNŢ Maniu, internarea începe la 19-VIII-952, expiră la 16-VIII-1955. Aşa ştergeau torţionarii cu condeiul viaţa unui om! Deci dispăruse eroul de război, învățătorul și revizorul școlar!

În altă fişă, de la C. T. Văcăreşti, un sergent  înscrie pe Neferescu I. Ion, 5 cls primare şi 6 cls Normale, cu “ieşire definitivă”, 28 XI 1963, Decedat, act de deces Nr 1679/53 vezi raportul zilei de 3 XII 953 al Penit. Văcăreşti.

La 28 mai 1933, familia Neferescu a găzduit la Tismana o adunare a  Mișcării Naționale Antirevizioniste, la chemarea ziarului Universul,manifestări similare  s-au desfășurat în  orașele și satele din toate provinciile istorice ale Regatului României Mari.