Grație cărților sale și eforturilor familiei de păstrare a  memoriei, Pompiliu Marcea este și astăzi un nume cunoscut și apreciat atât la nivel local, național dar și internațional. Devenit învățător în 1950, Pompiliu Marcea și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie din Universitatea București unde a fost preparator, asistent, lector, conferențiar și profesor universitar. Din 1968 va finaliza și studiile doctorale la aceeași universitate. Deoarece a intrat de mai multe ori în conflict cu statul comunist în anii 70-80, există suspiciunea că decesul său subit și ciudat din 1985 ar putea fi un asasinat.

Cu siguranță, personalitatea lui Pompiliu Marcea-critic literar relevant din ultima jumătate a secolului XX-fascinează și la aproape patru decenii de la dispariția subită. Născut în satul Colibași din comuna Scoarța din Gorj, la 20 octombrie 1928, Pompiliu Marcea a concentrat un volum uriaș de realizări și o operă remarcabilă în puțini ani de viață.  La 27 martie 1985 a fost găsit mort  în lacul Herăstrău din București,  ancheta morții sale nu a fost niciodată finalizată după regulile profesioniste. Știm astăzi că în acea  dimineața plecase la Universitate, unde avea cursuri, dar nu se știe de ce, ajunsese în Parcul Herăstrău și cu atât mai mult în lac. Tratarea acestui caz într-o manieră care pare că a ignorat multe dovezi a creat suspiciuni, mai ales că Pompiliu Marcea intrase de mai multe ori în conflict cu regimul Ceaușescu.

Gorjeanul a fost o personalitate excepțională care a avut un destin remarcabil. A avut două decenii de formare în care a absolvit Școala Colibași-șapte clase, Școala Normală din Târgu-Jiu-opt ani și Facultatea de Filologie -patru ani. Tânărul de atunci a fost admis pe locul I la toate instituțiile menționate și  a terminat ca șef de promoție atât Școala Normală cât și Universitatea București, a avut bursă republicană și a terminat cu diplomă de merit Universitatea București, toate argumentele unui tânăr excepțional. A avut o carieră universitară exemplară, urcând  toate treptele ierarhiei universitare până la gradul de profesor universitar, obținând  gradul de doctor în filologie în anul 1968.

Pompiliu Marcea a predat peste trei decenii  la Universitatea București dar și la  prestigioase universități din străinătate, Sorbona din Paris- Franța și Koln, Bonn, Aachen și Dusseldorf din Germania. Performanța este cu tât mai relevantă cu cât deplasările în străinătate din vremea respectivă trebuiau să țină cont de alte rigori.

A lăsat în urma sa o operă remarcabilă concretizată în 15 cărți, volumul ”Pacient în Galapagos” fiind publicat abia în anul 2022. Printre lucrările publicate de Pompiliu Marcea regăsim: ”Alexandru Sahia”(1961), ”Ioan Slavici”( 1965),”Convorbiri literare” şi spiritul critic”(1972),” Naţional şi universal, antologie cuprinzătoare pe tema specificului national în literatura română”(1975);”Lumea operei lui Sadoveanu”(1976); ”Umanitatea sadoveniană de la A la Z. Dicţionar de personaje sadoveniene”(1977); ” Lecturi fidele”(1979); ”Mihail Sadoveanu 100 de ani de la naştere”(1980), ” Varietăţi literare”(1982); ”Concordanţe şi controverse”(1983); ”Atitudini critice”(1985) ș.a.

Datorită în special eforturilor nepotului său, Ion Marcea, neobosit truditor în memoria marelui dispărut, avem în prezent o schiță a laborioasei activități derulate de profesorul Pompiliu Marcea. Reținem că  a îngrijit şi prefaţat ediţii din I.I. Mironescu (1959), Al. Vlahuţă (1959), Al. Sahia (1960,1961,1964,1971), I. Slavici (1960,1965,1970,1975,1981,1987), Gr.Alexandrescu (1961,1967,1974), M.Sadoveanu (1961,1962,1977,1981), I. L. Caragiale (1962,1965), T.Vianu (1971), C.Hogaş (1982,1986).De asemenea,  a primit Premiul ”B.P.Haşdeu” al Academiei Române pe 1965, pentru monografia Ioan Slavici. Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti pe 1976, pentru volumul Lumea operei lui Sadoveanu. Referinţe critice:I.D.Bălan, Valori literare,1966; Al. Piru,Varia,II,1973;F. Firan, De la Macedonski la Arghezi, 1975; Al. George, La sfârşitul lecturii,II,1978; M. Ungheanu, Lecturi şi rocade,1978; C.Ciopraga, în Convorbiri literare,nr.4,1978; Ş. Cioculescu, Intinerar critic,III,1979; Gh. Frîncu, în Revista de istorie şi teorie literară, nr.2,1979; E. Manu, în România literară,nr.20, 1980; D.C. Mihăescu, în Luceafărul, nr.17,1980;C. Ungureanu, în Orizont, nr.32,1981;M.Ungheanu, în Luceafărul, nr.17,1982;I.D.Bălan,în Contemporanul, nr.15,1983; C. Stănescu, în Scînteia, nr.12676,1983; M. Ungheanu, în Luceafărul, nr.19, 1983; V.F. Mihăescu, în Luceafărul,nr.36, 1984; M. Ungheanu, în Luceafărul, nr.13, 1985; Z. Sângeorzan, ibidem; A.Silvestri, ibidem;R. Zaharia, ibidem; H. Zalis, în România literară,nr.14, 1986; A. Silvestri, în Luceafărul, nr.31,1986; I.D. Bălan, Repere critice,1988.
În planul editării clasicilor, studiile lui Pompiliu Marcea despre Sahia, Slavici, Sadoveanu, Caragiale s.a. îşi găsesc complementul în numeroasele ediţii şcolare şi de popularizare pe care istoricul literar le-a prefaţat.

Desigur, un asemenea volum de muncă uimește și în zilele noastre dar era extrem de relevant mai ales pentru acele vremuri. Cu cât a devenit mai important și mai relevant pentru autoritățile vremii de atunci, Pompiliu Marcea și-a folosit într-un mod constructiv această putere. Ca redactor

la  Editura pentru Literatură şi mai apoi director la Editura pentru Literatură Universală (1964), Pompiliu Marcea a girat  apariţia unor volume aparţinând lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, etc., autori interzişi în acea perioadă, dar şi la apariţia unor volume ale unor scriitori în plină ascensiune literară, precum Nichita Stănescu, Marin Preda şi Augustin Buzura, etc.

Format ca intelectual în anii comunismului, gorjeanul Pompiliu Marcea nu a fost un personaj prea comod pentru autoritățile vremii. De aici și suspiciunile privind sfârșitul lui tragic. De fapt, două au fost ”războaiele” cu autoritățile statului comunist: ”bătălia” pentru volumul IX din opera eminesciană; romanul în trei părți al lui Dumitru Popescu care a pus la grea încercare relațiile româno-sovietice. În ambele cazuri, Pompiliu Marcea a fost cea mai grea personalitate implicată și foarte greu de ignorat de autorități.

Apariția volumului IX din seria dedicată lui Mihai Eminescu, în anul 1980,  a declanșat un mare scandal politic deoarece se vorbea că publicistica acestuia este antisemită. Gorjeanul nostru a rămas singur pe poziții, Ion Marcea, nepotul acestuia, amintea un citat spus la rugămințile familiei de a renunța:«Kim și Corina, pe voi vă ador, dar pentru Eminescu mor».

Aceeași atitudine lipsită de echivoc a avut Pompiliu Marcea  și în cazul publicării volumului ”Pumnul și palma” de Dumitru Popescu. Revista „România Literară” a publicat un răspuns direct la atacurile din presa sovietică, în numărul său din 12 mai 1983, «Cu foarfecele împotriva adevărului», sub semnătura  lui Pompiliu Marcea.

Doi ani mai târziu, în martie 1985, profesorul universitar Pompiliu Marcea a fost găsit înecat, într-un mod inexplicabil în lacul Herăstrău. Condițiile morții nu au fost elucidate nici până în prezent, având în vedere că victima fusese un foarte bun înotător. Nimeni din familie sau dintre cunoscuți nu a fost chemat la fața locului, semn clar că autoritățile nu aveau dubii dar și că aveau ceva de ascuns.

Memoria lui Pompiliu Marcea în Gorj este prezentă, avem numele unei școli de exemplu, dar parcă se face prea puțin în ultimele decenii pentru anvergura națională a  personajului.

Bibliografie:

Adina Andrițoiu, Pompiliu Marcea și jertfa pentru adevăr, 24 martie 2023, uzpr.ro

Ion Marcea, POMPILIU MARCEA – 95 de ani de la naștere (I), în Gorjeanul, 20 octombrie 2023