Au trecut 12 ani din momentul când profesorul și ziaristul George Manoniu a plecat la stele. Așa cum s-a văzut în toată această perioadă, locul rămas liber în cultura și presa gorjeană nu a putut fi acoperit, semn că vorbim de o personalitate relevantă în domeniu care ar fi avut încă multe lucruri de spus pentru gorjeni. Profesorul și gazetarul George Manoniu a avut un rol bine meritat în cultura gorjeană, fără sprijinul său mulți ziariști și scriitori nu ar fi luat contact cu publicul.

Profesorul George Manoniu( 4 februarie 1945-2 iunie 2012) și-a păstrat toată viața această titulatură chiar dacă a cochetat direct cu învățământul doar câțiva ani. Este adevărat însă că presa gorjeană îi datorează enorm, printre altele acele cursuri ținute de domnia sa la Universitatea Populară. Nu cred, și vorbesc acum din experiența directă a autorului acestor rânduri, ca cineva să-i fi cerut ajutorul lui George Manoniu și el să nu fi făcut tot posibilul să-l ajute. L-am cunoscut pe domnul profesor George Manoniu în anii liceului și mi-a rămas un reper,  cel puțin în domeniul presei scrise deși,  îmi dau seama că aceste cuvinte sunt prea sărace ca să vorbească de această experiență unică. ”Domnul profesor” a fost ”Magistrul” în toate fațetele activității  sale profesionale  de câteva decenii

Analizând notițele pentru acest articol, nu știu dacă Gorjul a pierdut un mare dascăl sau a câștigat un mare ziarist. Această dilemă aproape sigur nu va fi lămurită niciodată deși știm astăzi că marele dispărut a făcut totul cu seriozitate și temeinicie. Născut la Târgu-Jiu la finalul războiului, George Manoniu a absolvit cursurile Facultății de Litere și Filologie din cadrul Universității de Vest  Timișoara. În primii ani după absolvire a fost profesor de Limba și literatura română în mai multe școli din județ începând cu Școala Generală Brătuia, unde a avut repartizarea, și continuând cu Școlile Generale Nr. 1 și Nr. 2 Târgu-Jiu, Liceul ”Tudor Vladimirescu” Târgu-Jiu și Liceul Sadu. Când se părea că profesorul George Manoniu  și-a găsit drumul în viață, în 1971 a apărut provocarea ”Gazeta Gorjului” și a urmat-o cu multă hotărâre. Timp de 31 de ani, profesorul și gazetarul George Manoniu a lucrat la această publicație-sub cele două denumiri ”Gazeta Gorjului” și ”Gorjeanul”- lăsând în urma lui contribuții relevante atât din cele legate de ”cronica clipei” cât și din cele de promovare a oamenilor și faptelor.

Publicistul și documentaristul Dorin Brozbă, unul dintre cei mai apropiați colaboratori ai lui George Manoniu, spunea: ”Domnul profesor Manoniu, pe lângă faptul că a fost un ziarist desăvârşit, a fost de fapt şi un distins om de cultură, chiar în anii 1974 – 1976 a  şi condus destinele culturii gorjene. Ba mai mult, domnul profesor, prin îndelungata sa activitate de la cotidianul «Gorjeanul », vreme de 31 de ani, a format o seamă de oameni de bază ai societăţii, nu numai ziarişti, ci şi oameni care astăzi conduc instituţii foarte importante ale judeţului Gorj, în special instituţii de învăţământ. (…) Sper că de acolo, din ceruri, domnul profesor vede ceea ce facem noi aici şi se bucură mult de ceea ce vede. Cred că are un motiv de bucurie în lumea de dincolo că învăţăceii dânsului şi prietenii de odinioară nu l-au uitat şi duc mai departe crezul muncii sale deosebite, aceea de om de cultură şi de ziarist”.

În anul 2013 a apărut volumul ”Reatituiri George Manoniu-Consemnări”, la Editura C.J.P.C.T. Gorj.

În toată această perioadă,  la nivelul Gorjului cea mai importantă publicaţie a fost ”Gazeta Gorjului”, moştenitoarea tradiţiei ”Gorjanului” (1924-1947). Cunoscut ca şi cotidian al regimului comunist în Gorj, ”Gazeta Gorjului” a apărut în 1968 ca urmare a reorganizării administrative a judeţului care a readus această entitate pe harta ţării. În primii ani ”Gazeta Gorjului” a fost săptămânal ca şi publicaţia ”Înainte” de la Dolj care se adresa până atunci întregii regiuni Oltenia. Ambele au devenit cotidiane în ani următori şi aşa au rămas până la evenimentele din 1989. Pe lângă colecţia ”Gazeta Gorjului” care poate fi consultată parţial la Muzeul Judeţean Gorj şi Arhivele Naţionale şi în totalitate la  Biblioteca Judeţeană ”Christian Tell”, cercetătorul poate găsi relativ uşor ”Coloana”, suplimentul cultural al ”Gazetei Gorjului”, ”Litua- Studii şi cercetări” sau alte periodice cu profil cultural, în toate găsim semnătura lui George Manoniu.

În perioada 24 februarie 1968-22 decembrie 1989 reţinem GAZETA GORJULUI- organ al Comitetului Judeţean Gorj al PCR şi al Consiliului Popular Judeţean. În primii ani(1968-1971) acesta a fost săptămânal, apoi cotidian, din nou săptămânal începând cu 1975 şi din nou cotidian. Cele mai de seamă nume propuse de ”Gazeta Gorjului” în cele două decenii de existenţă au fost: Sebastian Popescu, Constantin Băleanu, Xenofon Iacob, Nicolae Brânzan, Titu Rădoi, Paul Plopa, Ion Cănăvoiu, Cornel Cârstoiu, Dan Neguleasa, Octavian Ungureanu, Vasile Cărăbiş, Nicolae Dragotă, Elena Udrişte, Dorel Corcoveanu, George Manoniu, Ion Ciobanu, Titus Stoichiţoiu, Cornel Boca, Victor Buneci, Traian Dănescu, Gheorghe Cuteanu, Romulus Budin, Carmen Dobrişan, Ion Tarbac, Ninica Călin, Liviu Poenaru, Dumitru Grama, Victor Barbu, Ion Popescu-Brădiceni  ş.a. În ”Gazeta Gorjului” şi în suplimentul său cultural ”Columna” au publicat în respectiva perioadă toţi cei care aveau ceva de spus în diferite domenii, de la economic şi social la cultural.
La toate aceste publicaţii putem adăuga câteva specializate pe domenii industriale: SONDORUL-organ al organizaţiilor de partid, al comitetului de întreprindere şi al direcţiei Trustului 7 Sovrompetrol (1954-1956), MINERUL- organ al organizaţiilor de partid şi al comitetelor sindicale din cadrul I.M. Motru (1969-1974) ş.a.

Redăm mai jos un fragment dintr-un articol al profesorului Adrian Popescu publicat în paginile revistei ”Litua”: ”Meritul de a-l cunoaşte pe Hari Brauner îi revine în exclusivitate unui mai vechi coleg şi prieten, pe atunci director la Centrul de Îndrumare al Creaţiei Populare şi al Mişcării Artistice de Masă al judeţului Gorj (C.l.C.P.M.A.M.), azi ziaristul George Manoniu. Acesta l-a invitat la Târgu Jiu, în urma articolului „Pledoarie pentru decenţă şi sobrietate”, publicat de renumitul etnomuzicolog şi folclorist, într-o revistă de îndrumare culturală, şi în care făcea unele remarci privind evoluţia Ansamblului folcloric al căminului cultural din Arcani, într-un spectacol la Cenaclul de etnografie şi folclor de pe lângă Muzeul Satului din Bucureşti în luna martie a anului 1975.  Invitaţia fiind acceptată, Hari Brauner a fost aşteptat de noi în vechea gară a Târgu Jiului, într-o zi friguroasă de martie a aceluiaşi an 1975. Aproape să nu-l descoperim, înfăşurat într-un palton de blană (mi s-a părut a fi urson), ascuns sub o căciulă din acelaşi material. Ne-am găsit totuşi şi, după prezentările cuvenite, ne-am îndreptat spre locul de cazare. George cu ospitalitatea-i recunoscută, n-a ezitat să-l invite, după cazare, la cină, pe care am servit-o împreună la, pe atunci, noul restaurant Runcu, unde ne-am „ascuns” într-un separeu existent pe vremea aceea. Deoarece programul localului era strict până la orele 2200 , iar şederea noastră s-a prelungit până spre zorii zilei, am folosit o stratagemă cu ajutorul poetului târgujian Victor Barbu, ospătar la acel local, care a reţinut cheile de la responsabil şi ne-a aşteptat până am plecat.”.

Bibliografie:

Adrian Popescu, Henri Brauner în Gorj, în Litua-studii și cercetări, nr. X, 2004, p. 219-226

Ion Popescu-Brădiceni, IN MEMORIAM – Profesorul şi gazetarul George Manoniu – nemurit prin Biblioteca dăruită Târgu-Jiului, în Gorjeanul, 4 februarie 2013