Prof.univ.dr. Iulian Cârțână(1933-2019) a fost unul dintre cei mai importați universitari români  născut pe meleaguri gorjene.  În ultimii ani de viață obișnuia să vină măcar odată pe an la casa natală din satul Vidin din comuna Jupânești. A intrat la Facultate în 1954 și practic a rămas în învățământul universitar, pe toate treptele sale, timp de mai bine de șase decenii. A primit premiul Academiei Române în 1974 pentru lucrarea ”Dunărea în istoria poporului român”, carte ajunsă și în biblioteca Casei Albe din Washington. Într-un interviu acordat cu ani în urmă, Iulian Cârțână că i-a plăcut enorm să fie profesor.

Istoricul Iulian Cârțână a văzut lumina zilei  pe 16 octombrie 1933 în Vidin, lângă Târgu Cărbunești, Gorj și a ales să plece tot o zi de octombrie, în 2019. A absolvit Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu și a devenit student al Facultății de Istorie a Universității din București, în 1954, perioadă grea în istoria națională și privind predarea acestei discipline.

Istoricul Iulian Cârţână a devenit în  1959 absolvent al Universităţii Bucureşti Facultatea de Istorie.   Din 1969 era doctor în Istorie cu teza de doctorat: ,,România şi problema Dunării în perioada interbelică’’. În  1974, Iulian Cârţână împreună cu Ilie Seftiuc, au primit   premiul  Academiei Române pentru lucrarea ,,Dunărea în istoria poporului român’’publicată în 1972 la Editura Ştiinţifică. 

Și-a început cariera didactică  ca preparator, după care a urcat, fără oprire, toate treptele universitare: asistent, lector, conferenţiar ,  profesor,  prodecan, şef al catedrei de Istoria României , prorector şi decan toate la Universitatea Bucureşti. În 1995 trecea, în urma pensionării la 65 de ani,  la Universitatea Hyperion unde a fost decan, prorector şi professor.

 Într-un interviu acordat publicistei Maria Băcescu, Iulian Cârțână  mărturisea că a mers la Liceul ”Tudor Vladimirescu” pentru că iubea Pădurea și Matematica, visa să ajungă inginer silvic, și datorită profesoarei de istorie Ica Constantinescu a urmat Istoria. A avut ca profesori și apoi ca și colegi monștri sacrii ai domeniului ca  Emil Condurachi, Gheorghe Stefan, Ioan Nestor, Andrei Oţetea, Mihai Berza, Dionisie Pippidi,  Mauriciu Kandel, Aurelian Sacerdoţeanu, Dumitru Almaş, Dumitru Tudor, Vasile Maciu ș.a.

În perioada studenţiei şi după absolvire a fost  membru al Comitetului Executiv al Uniunii Asociaţiei Studenţilor, constituită după despărţirea de Uniunea Tineretului Muncitor. Această organizaţie cu caracter sindical în acei ani a fost concepută la iniţiativa lui Virgil Trofin şi Ion Iliescu. A fost șef de cabinet al lui Ion Iliescu pe când acesta era Secretar al  Comitetului Central cu problem de propaganda, învățământ și cultură(1970-1971).

De a lungul timpului a participat în multe structuri de conducere la Ministerul Învăţământului, a fost participant la comisii mixte de istorie româno – franceze şi româno – sovietice. A participat la congrese şi conferinţe internaţionale.

A publicat mai multe  volume cum ar fi: Geopolitica Dunării, Geopolitica României în perioada războiului întregirii naţionale şi Geopolitica şi relaţiile internaţionale ale României în timpul lui lui Carol I. A primit numeroase ordine și aprecieri: Ordinul Muncii clasa a III-a(1962), Ordinul ,,23 August’’, Ordinul Muncii clasa a II-a(1974), Ordinul ,,Tudor Vladimirescu (1979) Ordinul Republicii) iar după 1989  ordinul ,,Meritul pentru învăţământ’’ în grad de cavaler

Bibliografie:

Maria Băcescu, Activitatea de profesor de istorie a fost viața mea!, în www.mariabacescu.ro, 15 noiembrie 2012