În anii comunismului, Dumitru Ciocârlie a fost un profesor cunoscut dar și temut și apreciat. Profesorul de matematică a condus destinele învățământului gorjean mai întâi la nivelul fostului raion Gilort iar apoi la nivel județean. A provenit dintr-o familie modestă cu alți doi frați profesori. A rămas în memoria contemporanilor prin lucrurile lăsate în urmă dar și prin faptul că a arătat fața umană a comunismului, după unele păreri.

Dumitru Ciocârlie s-a născut la 3 mai 1930 într-o familie modestă alături de alți doi băieți și o fată, moartă la 13 ani. A rămas orfan din copilărie iar greul sprijinului familial a venit din partea mamei. Fratele cel mare, Ion Ciocârlie, va deveni profesor de matematică în urma absolvirii cursurilor fără frecvență iar Gheorghe Ciocârlie învățător după absolvirea Școlii Pedagocice din Craiova și apoi profesor de Limba și literatura română.

Și-a urmat frații iar după absolvirea cursurilor  din satul natal va merge la liceu. Dumitru Ciocârlie a urmat succesiv cursurile Liceului de Băieți ”Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu și apoi cursurile Facultății de Matematică și Fizică  la Universitatea din Timișoara. Așa cum aminteam și în alte cazuri de dascăli reprezentativi, Dumitru Ciocârlie va trebui să se ajute și singur din punct de vedere material, fiind pedagog și medidator.
După absolvirea facultăţii, profesorul Dumitru Ciocârlie a fost repartizat la Liceul Teoretic din Târgu-Cărbuneşti în anul 1957. În foarte scurt timp, în 1960, devenea  şef al Secţiei de Învăţământ a raionului Gilort, dovedind reale calităţi manageriale pentru cei 6 ani(1960-1966) cât a trebuit să-i facă față. Perioada respectivă era una dificilă deoarece  majoritatea profesorilor din învăţământul gimnazial erau necalificaţi, după înfiinţarea ciclului doi în mai  toate comunele actualului județ Gorj.

Cei care își amintesc perioada respectivă spun că Dumitru Ciocârlie a reușit să estompeze presiunea politică care se manifesta în acele vremuri. Era exigent şi riguros în toate acţiunile sale dar un sprijin pentru colegii din școli. Se spune că   fermitatea de care da dovadă era exprimată şi prin rostirea accentuată a cuvintelor cu o voce aparte. De asemenea, îi cunoştea pe toţi dascălii din raion, pe cei cu merite îi evidenţia prin dările de seamă şi le acorda prime de Ziua învăţătorului, când se organizau mese festive cu toţi slujitorii învăţământului, în reşedinţa de raion sau în alte aşezări montane (Novaci, Baia de Fier).

Printre realizări pot fi amintite organizarea unui  cor al dascălilor din raion, cu concursul profesorilor Jitaru şi Chiriţescu, participând cu bune rezultate la diferite competiţii dar și înfiinţarea  unei  secţii serale a Liceului Teoretic din Târgu-Cărbuneşti la Ţicleni.

Cu o activitate apreciată și de regimul politic și de populația din zonă, între  anii 1966-1968 Dumitru Ciocârlie ocupă funcţia de vicepreşedinte al Sfatului Popular  al raioanului Gilort, prilej de a se ocupa de înzestrarea materială a şcolilor.  Începând cu anul 1968, când a avut loc împărţirea administrativă pe judeţe şi până în 1982, Dumitru Ciocârlie va răspunde de învăţământul gorjean şi de cultură din partea Consiliului Popular Județean Gorj.  În deceniul următor, 1982-1992, funcţionează ca profesor şi director la Liceul nr.4 Târgu-Jiu, de unde se pensionează.

Va pleca la ceruri în data de 19 mai 2014 după o pensie destul de scurtă.

Bibliografie:

1. Cornel Șomîcu, File din istoria școlii gorjene, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2010
2. Constantin E. Ungureanu, Lumini de veşnicia întunericului – Dascăli care au fost: Strălucite „PĂSĂRI” încântătoare ale învăţământului gorjean: Dumitru Ciocârlie şi Emanoil Cinteză, în Gorjeanul, 18 iunie 2014