Unul dintre eroii de la catedră care și-au dat viața pe front în Primul Război Mondial este și profesorul Tiberiu Popescu, un animator al vieții culturale din zona noastră la vremea aceea. Mehedințean din comuna Lupșa, Tiberiu Popescu va deveni licentiat în științe al Universității București în 1903. În 1907 ajungea profesor al Gimnaziului Real din Târgu-Jiu, după ce a mai profesat la Piatra Neamț și Slatina. A murit pe front în toamna anului 1916, jertfa supremă pentru fiul fiecărei țări. Credem în continuare că personalitatea lui Tiberiu Popescu merită o mai mare atenție din partea istoriografiei românești. Salutăm contribuțiile relevante în această direcție ale istoricilor Gheorghe Nichifor și Gabriel Sarcină.

Sosit la Târgu-Jiu în anul 1907, profesorul Tiberiu Popescu se va implica rapid în viața culturală a zonei. Dacă în perioada 1909-1914 va fi director al Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu”, acesta a ocupat funcția de secretar al Secției Târgu-Jiu a ”Ligii Culturale”,cu program unionist.  

După 1914, Tiberiu Popescu a fost concentrat pe Valea Jiului, locul vtrmrlnicei granițe dintre Austro-Ungaria și România de atunci. Va fi unul dintre primii ofițeri care vor trecce granița cu arma în mână în august 1916. Deși au existat intervenții menite să-l scoată din linia I, acesta a refuzat și și-a condus camarazii în luptă. Soarta a fost necruțătoare, în 10 septembrie 1916 a fost rănit la Buliga și a murit câteva zile mai târziu într-un spital militar din Târgu-Jiu care era adăpostit chiar în clădirea școlii pe care o coordonase.

Gestul de vitejie și de sfidare a morții al eroului acestor rânduri l-a impresionat până și pe marele istoric Nicolae Iorga. De sub cupola Parlamentului, Nicolae Iorga rostea un vibrant omagiu: ”Tânăr, frumos, inteligent, profesorul gorjean a mers la luptă cu o antică simplicitate… I s-a propus tatălui său, ca partidul liberal din Gorj să-l treacă pe Tiberiu Popescu într-un loc fără pericol. Iar el, părintele, a răspuns: ”El va merge cu datoria lui orice ar fi să se întâmple cu dânsul!””

Liceul ”Tudor Vladimirescu”a inaugurat cu mare fast un bust dedicat,  la 17 februarie 1937. eroului Tiberiu Popescu, sublocotenent în rezervă,  căzut în fruntea plutonului său, la 10 octombrie 1916  în încleştarea de pe Valea Jiului.

Istoricul Gabriel Sarcină a publicat în ultimii ani povestea eșuată de construire a unui bust pentru eroul gorjean Tiberiu Popescu. Iată cum justificau urmașii proiectul construcției unui bust:

„Ținem să se ridice acest bust (…) fostul profesor şi director al Gimnaziului Tudor Vladimirescu, pentru că el a murit pentru România Mare, lovit de moarte, ciuruit de schijele obuzurilor dușmane în septembrie 1916 pe Muntele Buliga, după ce timp de trei săptămâni, prin fapte eroice personale își însuflețise compania de oșteni, pe care o conduse în calitate de sublocotenent, purtând-o la fapte eroice în lupte cumplit de grele contra armatelor austro-ungare şi germane, cu un avânt sublim, așa cum numai sergenții companiei lui şi care au supraviețuit războiului, îl pot istorisi”.

„Mai ținem să i se ridice bustul fiindcă Tiberiu Popescu a fost cetățeanul integru şi luptătorul neobosit în promovarea culturei naționale, înființând chiar pe cheltuiala sa o bibliotecă publică, devastată în timpul războiului şi fiindcă s-a dovedit întodeauna un apărător energic şi călduros al drepturilor încălcate, ale concetățenilor lui”.

Bibliografie:

1. Gheorghe Nichifor, Intelectualitatea Gorjului și Marea Unire, Târgu-Jiu, Editura Măiastra, 2018
2. Gabriel Sarcină, Povești cu tâlc din Marele Război (XLVIII).În slujba idealurilor naționale, 2018