Originar din Căpreni-județul Gorj, prof. dr. Pătru Firu a fost una dintre cele mai complexe personalități românești în domeniul medicinei din secolul XX. A absolvit  Colegiul Național „Carol I“ din Craiova (1938) și Facultatea de Medicină din București  în 1944, susținând  și teza de doctorat cu tema: ”Artera vertebrală, ramura directă din crosa aortă (varianta arterială)”.La bătrânețe povestea despre originile sale, 8 generații de preoți după mamă și 3 generații de învățători în familia tatălui. A decedat la 97 ani. A lucrat în tinerețe cu marele savant George Emil Palade.

Originile istorice ale familiei Piru merg până la străbunicul mamei, Dumitru Diaconu -Zugravu , cel care a pictat o parte din Mânăstirea Tismana pe la 1711. Viitorului savant i  se pregătise tot cariera preoțească, după dorința bunicului, dar a refuzat. A ales medicina iar în acest domeniu s-a făcut remarcat încă din anii studenției. A fost locotenent medic pe frontul de apus în anii  1944-1945, revenit   și-a văzut  de cariera universitară. În anii studenției a fost admis  ca preparator benevol, prin concurs, la Catedra de anatomie și embriologie umană, condusă de profesorul Francisc Rainer. Mai târziu a susținut concurs de asistent universitar la aceeași catedră (condusă de prof. Gr. T. Popa), unde și-a desfășurat activitatea până în 1949, când a fost transferat ca asistent universitar la Clinica de chirurgie maxilo-facială, condusă de conf. dr. Valerian Popescu.

     Între 1944 și 1947 a fost intern, intrat prin concurs, la Clinica de chirurgie maxilo-facială „Prof. dr. Dan Theodorescu“. În perioada 1947–1949, a urmat cursurile Institutului de Stomatologie din București, condus de prof. dr. Dan Teodorescu, unde a obținut titlul de medic specialist stomatolog.

     În anul 1959 a fost promovat conferențiar universitar provizoriu, la catedra de stomatologie a Facultății de Medicină și a Facultății de Pediatrie, iar zece ani mai târziu a devenit  profesor titular prin concurs și șef al Catedrei de stomatologie infantilă, ce cuprindea cele trei secții de specialitate, respectiv, pedodonție, ortodonție și chirurgie ortognatică.

     În anii 1960–1961 a urmat cursuri de stomatologie infantilă la Institutul de stomatologie din Paris (Hôpital de la Salpêtrière), unde a obținut diploma de „professeur assistant a titre etranger“, după susţinerea memoriului „Dysfonction de lʼarticulation temporo-maxillaire“. La întoarcerea în țară, în 1961 a pus bazele primei clinici de stomatologie infantilă (la București), formând cadrele didactice în acest domeniu din Iași, Cluj, Timișoara și Tg. Mureș. Pentru a susține, dezvolta și moderniza stomatologia infantilă a efectuat, între 1964 și 1967, vizite de studii și cursuri la clinicile de ortodonție din Düsseldorf (prof. dr. Dietmar Fischer) și la Bonn (prof. dr. G. Korkhaus). De asemenea, între 1967 și 1997 a participat la congrese și conferințe sau cursuri internaționale în 40 de orașe din Europa, Orientul apropiat și SUA, unde a susținut cursuri sau rapoarte în domeniul chirurgiei ortognatice în plină dezvoltare; în același timp a prezentat cursuri de antropologie medicală dentară (dento-cranio-maxilo-facială).

     În ceea ce privește activitatea științifică, între 1940 și 1950, Pătru Firu a lucrat ca preparator și asistent universitar la piese de disecție, dintre care preparate cu artera vertebrală, fascia vasto-aductorie, structura osoasă și studiul trabeculelor osoase funcționale la craniu. Pentru încă zece ani, până în 1960, a fost referent și cercetător științific principal la Institutul de Antroplogie „Fr. Rainer“, unde a studiat: dezvoltarea filogenetică și ontogenetică a craniului (studiu craniologic și radiologic); studiul suturilor și sinusurilor cranio-faciale, de la nou-născut la senescență; asimetriile cranio-faciale; patologia oaselor craniului, trunchiului și membrelor – comparativ; limitele de dezvoltare normală a capului – studiu realizat pe 30.000 de copii și adulți în zece anchete medico-antropologice, în urma căruia s-a introdus „somatograma“ aplicată în ortodonție, fotograma și teleroent­gencefalograma.

     Pe baza acestor lucrări, de anatomie și antropologie, el a creat antropologia medicală dentară cu aplicație în investigația anomaliilor dento-maxilare pe baza somatogramei, fotogramei și roentgencefalogramelor. În chirurgia maxilo-facială a introdus tehnici noi în rezecțiile de maxilar, precedate de ligatura arterei carotide externe, extirparea parotidei, cu reper aponevroza Juvara și transplantele osoase în defectele osoase la mutilații de război.

     În chirurgia ortognatică a introdus tehnici originale în: Prognația mandibulară (tehnica Obwegeser–Firu), Osteotomia vertico-sagitală a ramurii orizontale a mandibulei cu disecția pachetului alveolar inferior (tehnica originală recunoscută în străinătate ca tehnica Firu), Osteotomia blocului incisivo-canin cu fractură și imobilizare unimaxilară (gutiera ocluzală), Lambou de limbă cu plastia comunicărilor buco-sinusale sau buco-nazale (tehnică originală recunoscută în străinătate).

     Activitatea didactică și de cercetare poate fi regăsită în numeroase  publicații, dintre care menționăm: tratate și monografii în specialitatea ortodonție, manuale pentru studenții Facultății de Stomatologie și ai facultăților de Medicină și Pediatrie (specialitățile de ortodonție și pedodonție), cărți și publicații de anatomie, antropologie, criminalistică, culegeri de probleme în stomatologia infantilă.

      A pbținut mai multe titluri științifice: doctor în medicină și chirurgie – teză de doctorat (1944), cercetător științific clasa I, la Centrul de Cercetări antropologice „Fr. Rainer“ al Academiei Române (1950–1960), professeur assistant a titre etranger, Paris, cu susținerea memoriului „Dysfonction de lʼarticulation temporo maxillaire“ (1961), docent în științe medicale (1970), director al colectivului de cercetare în stomatologie infantilă, subordonat Institutului pentru Ocrotirea Mamei și Copilului „Prof. dr. A. Rusescu“ – fost „Emilia Irza“ (1974–1989).

      Printre cele mai importante premii și distincții ale profesorului universitar gorjean amintim: premiul „V. Babeș“ al Academiei Române pentru lucrarea „Sărata-Monteoru: studiu antropologic“ împreună cu C. Maximilian, V. Caramelea, Adina Negrea (1963); medalia de aur la Congresul internațional de stomatologie Varșovia (1965); premiul internațional al Asociației stomatologice internaționale (ASI) la Roma – Congresul internațional de stomatologie (1966); marele premiu internațional GIRS-Poitiers – Franța (1968); premiul „Claude Martin“ al Academiei naționale franceze (1970); profesor universitar evidențiat (ordin MEI, 1982); doctor honoris causa al Universității de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa“ Iași (1994).

     Activitatea desfășurată în societățile științifice din țară și străinătate este prezentă în  funcțiile deținute în aceste organisme: secretar de redacție la revista „Stomatologie“, București (1954–1959), secretar general al Societății de Stomatologie USSM (1959–1967), membru titular al Grupului internațional de cercetare în stomatologie (GIRS), Bruxelles – Belgia (1963–1989), vicepreședinte, secretar general al ASI Paris și ASI Roumanie – secția română – București (1963–1989), secretar al diviziunii stomatologice UMB (1962–1986) – secretar general al secției române UMB (1986–1988).

     Profesorul Pătru Firu și-a desfășurat activitatea și în domeniul managementului. Știm astăzi că gorjeanul  a fost primul decan stomatolog al Facultății de Stomatologiei (între anii 1957 și 1961), reales ulterior între anii 1976 și 1984 și prorector didactic IMF București (1961–1964). Mai mult, Păreu Firu a condus  timp de 29 de ani  Clinica de Stomatologie infantilă din cadrul Facultății de Stomatologie, iar între anii 1985 și 2004 a fost directorul Centrului de colaborare OMS, secția București.

Bibliografie:

Maria Băcescu, Prof. Dr. Patru Firu – viata traita în 3 epoci diferite!, în www.mariabacescu.ro, 2012

Ecaterina Ionescu, Pătru Firu-profesorul nostru, în Viața Medicală, 14 octombrie 2016