Profesorul, sociologul, etnomuzicologul și compozitorul Constantin Brăiloiu a venit în contact cu Gorjul abia în perioada interbelică. Are meritul de a fi pus Gorjul pe harta folclorului românesc , promovându-l la nivel international. Bela Bartok  spunea că Brăiloiu este „cel mai remarcabil cunoscǎtor al folclorului românesc și unul dintre cei mai buni folcloriști ai Europei”. Liceul de Artă din Târgu-Jiu a preluat acest nume în denumire.

Profesorul și istoricul Vasile Cărăbiș își amintea despre Constantin Brăiloiu:  „L-am cunoscut pe Constantin Brăiloiu în Câmpo­feni, satul meu natal din judeţul Gorj, prin anii 1935-1936. Era găzduit la Dumi­tru Gr Petcu, ţăran culegător şi creator de folclor, care a fost angajat ca om de serviciu la Arhiva de folclor. L-am însoţit de câteva ori pe Constantin Brăiloiu în cercetările sale folclorice. Cu creionul şi carnetul în mână, stătea de vorbă cu ţăranii, de obicei când era cald, în tinda sau în bătătura casei. Era impresionant de modest şi simplu în atitudini şi vorbă, cu faţa senină şi zâmbetul pe buze. Nimic pompos, nimic bombastic în tot ce vorbea. De la început te copleşea şi te dezarma, dar parcă printr-o forţă magnetic te opreai la distanţa cuvenită. Îţi dădeai seama că ai în faţă un om superior, de o înaltă ţinută intelectuală şi spiritual. (…)

La moartea unui sătean din Câmpofeni a scris «Cântecul zorilor» şi a fotografiat pe cele trei femei care au cântat acest cântec în revărsatul zorilor. A luat parte de la început până la sfârşitul «împodobirii bradului», fotografiindu-l. A fotografiat o pomană de haine după deces. (…)În Bucureşti l-am cunoscut pe Constantin Brăiloiu care lucra la arhiva de folclor, pe când era instalată în Strada Lipscani nr. 102, etajul 3, vizavi de Biserica Sf. Gheorghe. Într-o zi l-am vizitat după ce terminase de înregistrat pe sul un cântec gorjenesc cântat de Maria Lătăreţu. De cum am intrat pe uşă, vesel în picioare, mi-a zis: «Uite dom’le perla Gorjului», arătând-o cu mâinile pe  cunoscuta cântăreaţă, care zâmbea de bucurie alături de taraful său. Se pregătea să înregistreze un alt cântec”.

Muzicologul Constantin Brăiloiu s-a născut pe 23 august 1893 la București. A făcut studii muzicale la  Viena, Vevey,  Lausanne și Paris. După întoarcerea în țară,  în 1920, va  participa la fondarea Societǎții Compozitorilor din România împreunǎ cu George Enescu, Dumitru Georgescu Kiriac, Ion Nonna Otescu, Mihail Jora etc. Acesta va ocupa funcția de  secretar general pânǎ în 1944.  Ȋn perioada 1921 – 1944 va desfǎșura o susținută  activitate didacticǎ la Conservatorul din București, unde va preda istoria muzicii și înființeazǎ clasa de folclor. Ȋn paralel, înființeazǎ Academia de Muzicǎ Religioasǎ în cadrul Patriarhiei Române, unde predǎ istoria muzicii și folclor între 1929 – 1935, îndeplinind și funcția de rector.

Cercetările lui Constantin Brăiloiu în Gorj au început în vara anului 1930, cu prilejul primei campanii monografice din Runcu, întreprinsă în colaborare cu școala sociologică de sub conducerea profesorului Dimitrie Gusti. Știm astăzi că satul fusese ales de Henri H. Stahl și Ion Ciolan, cu obiectiv sociologic, începutul fiind  cartea lui Alexandru Ștefulescu  ” Gorjul istoric și pitoresc” . Compozitorul  a fost  cucerit de valoarea folclorului local, pe care l-a găsit „extrem de bogat, deosebit de curat încă, în stilul lui local, gorjenesc, atât la nivelul «țărănesc», cu ale lui minunate «cântece pe lung», cât și lăutăresc”.

La finalul celui de-al doilea război mondial  fondeazǎ la Geneva „Arhivele Internaționale de Muzicǎ Popularǎ”, institut pe care-l conduce pânǎ în 1958. Din 1948 va fi și conferențiar la Centrul Internațional de Cercetare Științificǎ de la Muzeul Omului și la Institutul de Muzicologie a Universitǎții din Paris.

Începând cu 1945-1946  a cules și organizat cel mai mare fond de arhivă de muzică populară din întreaga lume, înregistrat la început pe discuri de 78 de ture și ulterior re-editat într-o colecție de compact-discuri CD. Activitatea sa în cadrul colecției universale de muzică populară (sub egida UNESCO) a însemnat, între altele, realizarea a 40 de discuri cu piese muzicale culese de la 169 de etnii din Europa, Asia și Africa. Folclorul românesc rămâne o constantă în preocupările sale și la Museé de lʹHomme de la Paris scoate, în 1950, 4 discuri din creația țări sale. Acolo se află depuse 3500 pagini manuscrise, aproape 1000 de melodii transcrise, imagini foto, fișe ș.a. Franța i-a prețuit în mod particular activitatea și l-a decorat cu Legiunea de Onoare (1929). În România opera sa a fost publicată în patru volume, între 1967 și 1980. În 1990, Academia Română i-a recunoscut calitatea de membru al ei, conferită în 1946.

Bibliografie:

Tiberiu Alexandru,  Constantin Brăiloiu , în „Revista de Etnografie și Folclor”, tomul 13, nr. 6, 1968.

Emilia Comișel, : Constantin Brăiloiu, București, Editura Academiei Române, 1996.