Învățătorul Ion Teotoi a avut o activitate didactică care s-a întins pe mai multe decenii, cu întreruperi importante. A fost erou de război, lăsându-și o parte din trup pe front. A organizat și condus mult timp activitatea culturală din vechea comună Bălești. A fost în conflict cu puterea comunistă, de aici și înlăturarea din învățământ. În ultimii ani Căminul Cultural Bălești a primit acest nume.

            Ion Teotoi a văzut lumina zilei la data de 19 mai 1913, ca fiul cel mare al soţilor Nicolae şi Ioana Teoteoi din comuna Băleşti. A urmat Şcoala Primară şi Şcoala de Aplicaţie din Târgu-Jiu, azi Şcoala Gimnazială  „Alexandru Ştefulescu”, iar în 1932 a absolvit Şcoala Normală “Spiru Haret” din Târgu-Jiu. La absolvire, a primit post la Școala Primară din comuna Armeniş, judeţul Caraş-Severin, unde a stat 2 ani, apoi s-a transferat la Școala Primară din Bârseşti – Gorj, de unde, numai după un an, s-a transferat la Școala Generală Băleşti.

            În anii 1936-1937 a urmat Şcoala militară de ofiţeri de rezervă din Ploieşti. După absolvire a primit gradul de sublocotenent şi a participat la război încă din primele zile. A fost rănit la umărul stâng, în luptele de la Odessa. A fost decorat cu Virtutea Militară şi, mai târziu, cu Coroana României. În februarie 1944 a fost din nou concentrat, luând parte la luptele din Moldova, când a fost avansat la gradul de locotenent. În luptele de apărare a oraşului Iaşi, în vara anului 1944, a fost rănit la piciorul stâng, rămânând infirm.

După 1945, a organizat şi condus activitatea culturală din comuna Băleşti. La primul concurs al căminelor culturale din ţară, Căminul cultural Băleşti a primit premiul al III-lea pe ţară, fiind răsplătit cu un aparat de radio cu baterii.

Au rămas în memoria publică cel puțin două programe care merită menționate:  

1) suita de dansuri populare gorjeneşti executate succesiv şi împreună de formaţii de dansatori din trei vârste: copii, tinere şi bătrâni.

2) spectacolul de muzică şi dansuri intitulat: “Nunta în Băleşti” obţinând numeroase premii la diverse concursuri judeţene, interjudeţene ori naţionale.

În iulie 1956 a fost îndepărtat din învăţământ şi activitatea Căminului Cultural din Bălești a avut de suferit. Pentru redresare, forurile locale au intervenit şi au obţinut de la conducerea politică a judeţului postul de bibliotecar cu plată la Căminul cultural, dar se ocupa de activitatea artistică a formaţiilor acestuia. După scurt timp, a fost numit director salariat al acestei instituţii. În 1965 a fost reîncadrat în învăţământ la Şcoala Generală Nr. 8 – “Constantin Săvoiu”, din Târgu-Jiu, de unde, după 4 ani, a fost transferat la Şcoala Generală nr. 5 Târgu-Jiu, de unde s-a pensionat, în anul 1971, pentru ca, la 29 iunie 1981, să plece în lumea liniştei.

Revenind la ”Nunta la Bălești”, obiceiuri redate și de TVR în ultimii ani, avem o descriere făcută la începutul secolului trecut de către un alt fiu al băleștiului, preotul și dascălul Ioan Mălăescu;

„Sărbarea nuntei se începe de Vineri, când să cheamă toate neamurile la nuntă, și o parte din ele ajută la pregătirea celor necesare pentru nuntă. Sâmbătă, pe la 3 p.m. băeatul, însoțit de un om al său, cunoscut d-aproape, ori rudenie, pe care-l face Cumnat de mână, pleacă împreună cu el prin sat cu plosca cu rachiu și cu lăutari după ei și poftește pe toți oamenii din sat să vină la nuntă(…) ginerile trimite miresei trei brazi, pe cari ea, împreună cu alte fete, i împodobește spre a-l da dimineața la colocași. După ce vine ginerile din sat, pun masa, mănâncă și beau, joacă, veselindu-se cu toți și la casa miresei ca și la a mirelui, și în urmă ginerile să rade de un băeat cu părinți în viață, iar lăutarii-i cântă. Dimineața, la casa băeatului, să face focul de un băeat cu tată și cu mamă; iar lăutarii cântă zorile, și tot acelaș băeat pune brazii în vârful casei și la porțile ei; iar cumnatul de mână îngrijește, ca să adune nuntașii spre a pleca la mireasă. La casa miresei, dimineața, după ce s-a îmbrăcat, merge mireasa, însoțită de un băeat cu tată și cu mamă la fântâna din apropiere, cu o vadră în mână, pe care se află un șervet, iar în urma lor cântă lăutarii. Ajungând la fântână scot apă și o lapădă în 4 părți, apoi umplu vadra cu apă și să întorc acasă, în aceași ordine. Băeatul ia șervetul, iar mireasa dă un alt șervet și lăutarilor, și cu toții așteaptă sosirea nunții.”
Obiceiurile de nuntă erau numeroase în zona Băleștiului și se respectau cu sfințenie. Astfel, Ioan Mălăescu, notează în ”Monografia comunei Bălești”-1906: ”Între ora 9-12 pleacă de la casa ginerelui, nașul, nașa, cumnatul de mână și alți nuntași, călări sau în trăsuri, unii cu ploște în mână. Mai înainte de plecare nașul pune un băeat cu părinți în viață, ca să coase o floare în căciula băeatului-ginere în partea dreaptă. Ajungând la casa miresei, cumnatul de mână, însoțit încă de alți doi, cari să cheamă colăcași, întră în casă cu o ploscă în mână, având ca semn distinctiv pe căciulă un fir roșu de mătasă spre a fi cunoscut, și acest fir-l schimbă cu firul pe care-l are și mireasa pe cap. Apoi schimbând și ploștele, și sărutând mireasa mâna cumnatului de mână, care la rândul său său i dă un dar în bani, cumnatul de mână este afară din casă. Afară în curte, în acest timp, colăcașul spune colăcășiile ca: Bună dimineața, cinstiți socrii mari, ce umblați, ce cătați, ce umblăm, ce cătăm, la nimeni samă n-avem să ne dăm, etc…După terminarea colăcășiilor, dă plosca socrului mare și i spune, ca să bea rachiu de Pitești, căci, când bei te înveselești, dar să nu o sărute prea tare, că căciula din cap I sare; iar la fete, ce stau cu gurile uscate, să le arunce în gură prune uscate, să le aline junghiu, până le o veni rându. Părinții miresei dau Părinții miresei dau cumnatului de mână și colăcașilor câte un brad în care să pune câte un șervet. Câteși trei, având în mâini o ploscă și o oală cu vin, înconjură nunta de trei ori; și colăcașul, care a zis colăcășiile să oprește în fața nașului și i dă bună dimineața și să bea vin.”

Bibliografie:

Cornel Șomîcu, File din istoria școlii gorjene, Editura Măiastra , Târgu-Jiu, 2010