Un fiu al Gorjului cu un destin excepțional a fost Gheorghe Dascălu, fiu al satului Stejari și omul căruia numele i-a devenit profesie. A făcut carieră pe meleaguri dobrogene, așa cum l-a dus viața, dar a lăsat în urmă lucruri trainice. A avut de suferit persecuțiile statului communist din pricina pozițiilor sale publice dar și ca urmare a ”originiilor nesănătoase” și a expulzării a doi frați în SUA.
Născut într-o zi sfântă, Ziua de Sfânta Maria a anului 1938, în comuna Stejari din Gorj, Gheorghe Dascălu a copilărit în anii răazboiului. A fost cel de-al doilea fiu din cei șapte, cinci frați și două surori, ai lui Constantin și ai Victoriei, țărani mijlocași, oameni harnici și buni gospodari. Inteligenți și cu o bună educație primită în familie, cinci au terminat studii superioare.Primele studii le-a făcut în satul natal iar cele liceale le-a început la Târgu-Jiu –Școala Pedagogică din Gorj s-a desființat în 1955 -și le-a absolvit în 1956 la Școala Pedagogică nr. 3 din București. Și-a început cariera profesională în 1958 în comuna Zebil, județul Tulcea. Între timp a absolvit și Facultatea de Filologie din Universitatea București. Ultimii ani de studii au fost foarte grei după ce autoritățile au conficat toate bunurile din gospodărie familiei sale pe motiv că părinții sunt burghezi și aceștia nu și-au mai putut ajuta copii.
A deținut funcții importante în cariera sa școlară, mai puțin în ultimul deceniu al regimului communist : inspector metodist, 15 septembrie 1960-20 mai 1963 la Secția de învãțãmânt a fostului Raion Istria; șef al Secției Învãțãmânt, 20 mai 1963-1 martie 1968; inspector școlar șef la Inspectoratul Școlar Județean Tulcea, 1martie 1968-1 noiembrie 1969; director al Liceului“Dimitrie Cantemir” Babadag, 1 noiembrie 1969-16 ianuarie 1975; profesor de Limba și literatura românã la Liceul Teoretic “Dimitrie Cantemir” Babadag, 16ianuarie 1975-15 februarie 1991; inspector școlar teritorial la Inspectoratul Școlar Judeþean Tulcea, 15 februarie 1991-1 septembrie 1991; director la Liceul Teoretic “Dimitrie Cantemir” Babadag, 1 septembrie 1991-17 aprilie 1997, moment când s-a produs și pensionarea.
Peste ani povestea despre traumele adolescenței, în perioada liceului a suferit foarte mult deoarece părinții trebuiau să îi aducă rația necesară de alimente (fasole, ceapă, făină, zahăr) pentru a-l întreține în școală, mai arau și cotele la stat, pentru cei de acasă aproape că nu mai era nimic.
Personalitate cu impact în zona orașului Babadag, acolo unde a locuit o perioadă mare de timp, profesorul Gheorghe Dascãlu (1938-2000) a intrat în atenția serviciilor secrete odatã cu publicarea unor articole prin care își arãta dezaprobarea fațã de regimul comunist. Un act de mare curaj pentru acea vreme, chiar dacã articolele erau scrise sub pseudonim. Mai mult decât atât, cei doi frați ai sãi, Nicolae și Ilie, au fost nevoiți sã plece, de fapt au fost expluzați în Statele Unite ale Americii și prin urmare corespondența cu ei constituia o altã preocupare deosebitã pentru ofițerii de Securitate, mai ales cã era cunoscutã activitatea lor în S.L.O.M.R. (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii).
Profesorul Gheorghe Dascãlu, care a publicat peste 200 de articole în reviste de specialitate (Tribuna Învãțãmântului, Revista de Pedagogie etc.) a fost urmãrit și anchetat de Securitate. Calvarul anchetelor a început în momentul în care profesorul a început sã scrie articole tendențioase la adresa regimului comunist, folosind pseudonimul Gh. D. Maradian.
Neobosit gazetar, o lungă perioadă a fost redactor corespondent al hebdomadarului ,,Tribuna învățământului”, a colaborat la ,,Revista de pedagogie”, ,,Limbă și Literatură”, ,,Limba și literatură română pentru elevi “, la cotidiene tulcene și la prestigioasa revistă ”Lumea”.
Ca om al cărții, fântâna din care au țâșnit ideile, formându-și o solidă cultură, a încredințat tiparului un volum de poezii, ,,Pe Golgota tăcerii”, Editura Edicop, București, 1993, și unul de aforisme ,,Stropi de gând. Aforisme”, Editura Romfel, București, 1995, bine primate de specialiști.
Volumul ,,Pe Golgota tăcerii” cuprinde ,,poezii de sertar”, create în ,,deceniul de bitum“, 1979-1989, și dedicat ,,Fraților mei, Ilie și Nicolae, prigoniți, hărțuiți, torturați și întemnițați pentru demnitatea și înalta lor atitudine civică. Expulzați apoi în mod sălbatic din propria lor țară”. Titlul metaforic conține adânci semnificații, în primul rând, cuvântul ,,Golgotă“, din franțuzescul ,,golgotha”, înseamnă un drum plin de suferințe, încercare lungă și grea, calvar. Biblia spune că este un loc al oaselor, Kranion Topos din limba greacă are același sens cu Calvariae Locus din limba latină, adică locul craniilor. Sfântul Ieronim explica faptul că în afara porții Ierusalimului existau mai multe locuri unde criminalii erau executați și toate aceste locuri erau numite Golgote. După o teorie tardivă din secolul al XIX-lea, cuvântul “Golgota” desemna formarea unei coline în care se afla locul execuției criminalilor. Consultând “Dicționarul universal al limbii române”, de Lazăr Șăineanu, Editura ,,Scrisul Românesc”, Craiova, 1925, cuvântul ,,Golgota” ar fi numele ebraic al calvarului. Prin urmare, cuvântul ,,Golgota”, folosit metaforic, înseamnă calvar, chin, suferință îndelungată.
Titlul cărții ,,Pe Golgota tăcerii” sugerează tocmai imposibilitatea publicării acestor ,,poeme de sertar”, având în vedere tematica lor, în condițiile îngrădirii libertății de expresie și ale exercitării controlului unei aprige cenzuri. Cuvintele ,,Golgota” și ,,tăcerea”, cu o încărcătură simbolică, devin niște laitmotive. Cuvântul “tăcere” îl întâlnim și în titlurile unor poezii: ,,Fructele tăcerii”, ,,Lumina tăcerii”, ,,Cardiopatia tăcerii”, ,,Tăcere toxică”, ,,Organul tăcerii”.
Dascălul cu origini gorjene a păstrat legăturile cu locurile natale dar și cu Serafim Duicu, un alt gorjean aflat în țară.
Bibliografie:
- Mihaela Androne, Profesorul Gheorghe Dascălu în conflict cu Securitatea, Memoria, nr 90(1/2015), pp.1-6
- Constantin E. Ungureanu, Gheorghe Dascălu-publicist și poet în stil arghezian, Gorjeanul, 31 martie 2021
ȘCOALA GORJEANĂ 
Lasă un comentariu