Alexandru Ştefulescu propunea  la 22 martie 1900 ministrului Spiru Haret să acorde  medalia „Răsplata muncii pentru învăţământul primar” pentru  Lazăr Arjoceanu, învăţător în comuna Bălăneşti din anul 1875, care pe lângă meritele sale didactice, a întemeiat Banca populară „Cerbul”, o fermă model de unde se puteau procura brânzeturi foarte bune, a introdus maşina de stropit viile contra manei şi a învăţat pe săteni cum să-şi îngrijească vitele pentru a fi mai puternice la muncă şi vacile pentru  a da un lapte mai bun. De asemenea, era amintită şi calitatea de întemeietor al revistei „Amicul poporului”.

Lazăr Arjoceanu s-a născut în anul 1854 la Arjoci-Godinești. După ce primii ani școlari i-a absolvit în satul natal, Arjoceanu a urmat  cursurile Școlii Normale din Craiova. Va deveni învățător cu acte în regulă în 1875, an în care va fi repartizat la Școala Primară Bălănești. Circa trei decenii, Lazăr Arjoceanu va sluji cu rezultate deosebite învățământul din această zonă.

Eforturile acestui învățător s-au concretizat în primul rând în construcția unui local nou de școală. Având două surse de finanțare, contribuția publică și împrumuturile de la Casa Școalelor, clădirea nouă a fost gata în 1910. Inaugurarea acesteia l-a adus la Bălănești chiar pe Spiru Haret, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice la acel moment. A fost o adunare populară  care a strâns autoritățile județului dar și un numeros public.

Cu mai bine de un deceniu înainte de această reușită, în 1898, Arjoceanu a înființat Societatea Culturală ”Amicul poporului”. Așa cum anunța fondatorul, obiectivul  principal al acesteia era  „luminarea  săteanului”, propunându-și „să îndrepte pe ”țărani pe calea progresului, care e și calea virtuții și moralității”. La  30 mai 1898 apărea revista enciclopedică „Amicul poporului”, apărută sub conducerea lui Lazăr Arjoceanu, până în anul1905.  Periodicul a apărut lunar, sub conducerea unui comitet format din preoţi şi învăţători. Din primul an de activitate, redactorul coordonator  Lazăr Arjoceanu a stabilit materialele care urmau să fie publicate în cuprinsul revistei. Astfel, aflăm că urmau să fie tratate, în stilul cel mai popular, chestiuni de agricultură, creşterea vitelor, industrie naţională, educaţie, igienă, pedagogie, istorie, poveşti, lecţii de gramatică, de ortografie, folclor etc. Totodată, în paginile periodicului a fost susţinută ideea înfiinţării băncilor populare şi a sindicatelor agricole. Din anul 1904, Amicul Poporului devine organ al societăţii economico-culturale  ”Lumina”.

În iunie 1899 revistele „Şezătoarea săteanului” şi „Amicul poporului” au fuzionat sub o singură titulatură-„Lumina satelor”. Noua revistă apărea la Târgu-Jiu şi era condusă de Lazăr Arjoceanu şi Gheorghe Dumitrescu. De reţinut că această revistă a depăşit graniţele judeţului spre Mehedinţi şi Dolj, acolo unde au lucrat temporar o parte dintre fondatorii şi colaboratorii săi.

” Lumina satelor”, revistă populară a unui „mare comitet de preoţi şi învăţători”, din Târgu Jiu, a fost tipărită între 1 iunie 1899 – mai 19009 , sub conducerea lui Lazăr Arjoceanu şi Gh. Dumitrescu-Bumbeşti. Revista a fost editată lunar, într-un format de 23/15 cm. Prin intermediul acestui periodic, redactorii şi-au propus „ridicarea nivelului cultural al săteanului şi îmbunătăţirea stării sale economice”. Publicaţia a pus sub ochii cititorilor săi, sfaturi practice pentru cultivarea pământului şi creşterea vitelor, informaţii care vizau meşteşugurile casnice sau grădinăritul, precum şi statutele societăţii agricole „Viţa” din comuna Bălăneşti-Gorj.

Foarte important, în  ianuarie 1897 lua naştere la Târgu-Jiu Societatea „Cerbul”, instituţie ce îşi propunea să fie de „împrumut şi păstrare, a corpului didactic rural”. A fost vorba de o iniţiativă a lui Alexandru Ştefulescu. Acesta era secondat la conducere de învăţătorii Lazăr Arjoceanu şi Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti.  Primul preşedinte, Alexandru Ştefulescu, a fost înlocuit în 1900, după numirea ca revizor şcolar cu Lazăr Arjoceanu. Această societate, având sprijinul învăţătorilor, a izbutit să înfiinţeze, până în noiembrie 1901, un număr de 15 bănci populare în comunele gorjene.
Devenit revizor şcolar la Gorj, Alexandru Ştefulescu va propune la 22 martie 1900 ministrului Spiru Haret să acorde aceeaşi medalie „Răsplata muncii pentru învăţământul primar” pentru următorii învăţători din judeţ: Lazăr Arjoceanu, învăţător în comuna Bălăneşti din anul 1875, care pe lângă meritele sale didactice, a întemeiat Banca populară „Cerbul”, o fermă model de unde se pot procura brânzeturi foarte bune, a introdus maşina de stropit viile contra manei şi a învăţat pe săteni cum să-şi îngrijească vitele pentru a fi mai puternice la muncă şi vacile de a da un lapte mai bun; era amintită şi calitatea de întemeietor al revistei „Amicul poporului”.

In monografia comunei Bălăneşti, învăţătorul Constantin Ursu vorbea despre faptul  că învățătorul  Lazăr Arjoccanu, alături de obştea satului, a întreprins acţiunea de lichidare a proprietăţii moşiereşti de pe hotarul Bălăneştilor. Astfel s-a format  Asociaţia de cumpărare  a pădurii.  ,,Datorită acestor meritorii eforturi, spune autorul monografiei, majoritatea ţăranilor din Viezuroiu, Pişteşti şi Bălăneşti au putut să-şi mărească  proprietatea, dar în același   timp, pe plan comunal, s-a putut să se înlăture şi boierimea ce acaparase aceste terenuri de-a lungul vremii”.

 Desluşind însemnătatea îmbinării, ridiicării spirituale ,a sătenilor şi stimulării activităţii economice, Lazăr Arjoceanu şi prietenii săi pun, în 1899, bazele unei tovărăşii de producţie în profil zootehnic, arendând  în acest scop şi ograda Mariei Lascăr din satul Viezuroiu. Într-o adunare a membrilor cooperativei „Viţa” se înfiinţează ferma „Deșteptarea”, cu statutul propriu .de organizare şi funcţionare. Sunt aduse din Elveţia şi Olanda 60 de vaci de rasă. Se oonstruieşte o fabrică de produse iactate, dotată cu utilaje moderne pentru acel timp. Produsele se desfăceau pe piaţa Capitalei. Calupurile de unt, atrăgător prezentate, au făcut faima acestei fobrici.

Lazăr Arjoceanu a jucat un rol important și la nivel national. Astfel, în Comitetul de redacție al revistei ,,Școala viitoare” din februarie 1899, format  din învățători aparținând  tuturor  județelor din țară, la Gorj, apare numele învățătorului Lazăr Arjoceanu. La început se face precizarea că revista ,,Școala viitoare” este  proprietatea Societății Învățătorilor din România. În continuare, se vorbește  despre primul Congres al învățătorilor  din România, întrunit la Ploiești în zilele de 28-30 decembrie 1898. Reținem că președintele respectivului eveniment  a fost învățătorul Lazăr Arjoceanu din  Bălănești – Gorj. În revistă, apar și textele  celor două telegrame adresate Majestății Sale Regelui Carol I și domnului Spiru Haret, ministrul  Instrucțiunii  Publice și Cultelor:

,,Învățătorii, întruniți la Ploiești în primul lor Congres, cu respect  vă roagă, Majestate, să binevoiți a  primi asigurarea nemărginitului  lor devotament și supunere,  asigurându-Vă, Sire, că vor lucra  fără preget, pentru a face  din fiii  eroilor de la Plevna și Grivița cetățeni  conștienți de datoriile lor.”

Să trăiți, Sire, împreună cu Majestatea Sa regina și întreaga Dinastie!”

Președintele Congresului, L. Arjoceanu

”Învățătorii, întruniți la Ploiești, la primul lor Congres, vă roagă să binevoiți a primi  expresiunea devotamentului ce vă poartă, asigurându-Vă, Domnule Ministru, că dorința lor este a lucra fără  preget pentru o mai spornică luminare a populațiunii rurale.” Președintele Congresului, L. Arjoceanu

Bibliografie;

1. Alexandru Doru Șerban, Personalități  care au fost în Gorj, Editura Măiastra, Tg-Jiu, 2009

2.Nicolae Mischie, Asociații și societăți economice ale sătenilor din județul Gorj, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, în Litua, nr. X, 2004

3. Cornel Șomîcu, Activitatea băncilor şi cooperativelor populare la nivelul comunei Băleşti, în Litua, nr. XI, 2011