Asociat de regulă cu vasta sa activitate bisericească, acolo unde a păstorit enoriașii din întreg județul pentru mai multe decenii, Grigore Prejbeanu a fost și un profesor de religie apreciat la liceele târgujiene unde a funcționat. Din 1932, clerul preda, obligatoriu și gratuit, cursurile de religie în școlile primare din Gorj, reprezentanții acestuia fiind controlați de 14 delegați dar și de protoiereu și revizorul școlar. Preotul Grigore Prejbeanu  a fost paroh în Rasova-Băleşti, apoi slujitor la catedrala din Tg. Jiu. A intrat în conflict cu autoritățile comuniste și  a fost arestat în 1952 la Craiova, apoi închis la Ghencea şi Văcăreşti. A fost eliberat în 1953, spunându-i-se că a fost arestat din greşeală.

Grigore Prejbeanu a fost o personalitate de excepție a culturii gorjene. S-a născut în 1893 în localitatea Băleşti-Gorj. După studiile primare făcute în satul natal, au urmat cele gimnaziale finalizate în 1908 la Gimnaziul ”Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu  și cele liceale  la Liceul ”Carol I” din Craiova. În 1916 finaliza cursurile  Facultății  de Teologie la Bucureşti.

Tânărul preot a avut o ascensiune impresionantă, mai întâi  preot de mir la Rasova  iar apoi la Târgu-Jiu pentru 54 de ani.  A fost de mai multe ori  protoiereu al județului Gorj (1922-1939, 1941) . Activitatea sa deosebită pe tărâm social şi bisericesc a fost remarcată cu mai multe ordine și decorații, cum ar fi  „Răsplata muncii pentru biserică” şi „Coroana României”. Îl regăsim ca profesor de religie la mai toate liceele târgujiene din perioada interbelică.

La 17 aprilie 1914, tânărul Grigore Prejbeanu punea bazele, împreună cu un grup de tineri ajutaţi de învăţătorul şi preotul satului, Cercului  cultural local „Dragoste de neam”, cu misiunea de instruire şi luminare a maselor, organizând diferite serbări populare. Din presa vremii,  în „Unirea Neamului” din anul 1914, se spunea că  s-au organizat serbări şi şezători, dar şi o bibliotecă pentru săteni. Nu lipseşte îndemnul adresat „fraţilor gorjeni” şi, în general, tuturor intelectualilor de la sate, de a se pune în slujba instruirii şi luminării maselor. Despre activitatea acestui cerc cultural sătesc vorbea, doi ani mai târziu, publicația  „Unirea Neamului”. Pentru vremurile acelea au fost remarcabile  conferinţele publice susţinute ani de-a rândul de preotul-protoiereu Prejbeanu, ca şi activitatea sa de răspândire a diferite publicaţii în satele arondate Protopopiatului.

Bunăoară, peste zece lucrări apărute în „Biblioteca religioasă pentru popor”, cuprinzând „treizeci de istorioare morale, arme pentru apărarea sfintei noastre credinţe ortodoxe de răsărit sau sfaturile de a nu jura strâmb”, au ajuns în satele Gorjului.

Cea mai importantă contribuție editorială  pe care ne-a lăsat-o preotul Grigore Prejbeanu este „Gorjul bisericesc” (1870-1900), tipărită în Atelierele Episcopale Râmnicu-Vâlcea, în care realizează o panoramică retrospectivă a vieţii bisericeşti şi monahale din Gorj, pe perioada a trei decenii.

La 1 august 1929 apare la Tg-Jiu, sub redacţia aceluiaşi preot iconom stavrofor Gr. Prejbeanu, „PÂINEA VIEŢII”, „foaie de îndrumare creştină-bilunară”. Dintre colaboratorii fervenţi menţionăm pe: Gh. Gâţă, P. Taşcău, Victor Danielescu, Nicolae M. Cârlugea, Gh. Lăscăteu, Th. Gâlcescu, D. Pupăză, V. Runcanu, Matei Bazavan, Aristide Geamănu, V. I. Tomescu, I. Lupaş… Desenele de pe copertă aparţin pictorului Iosif Keber. Publicaţia a apărut în intervalul 1929-1941, în 215 numere

La 1 ianuarie 1935, sub denumirea „CLERUL GORJAN”, apare, ca „foaie a protoieriilor pentru comunicări şi îndrumări pastorale”, prima publicaţie oficială a preoţimii gorjene. Editorii, preoţii Gr. Prejbeanu şi C. Popescu-Paţica, precizau în editorialul inaugural că: „E în intenţia conducerii, ca publicaţia de faţă să nu fie numai o înşiruire rece şi protocolară de ordine, ci în pagina ei cititorul să găsească totdeauna şi un colţ prietenos, îmbietor la acţiuni nobile”. Din „Clerul gorjan” au apărut doar 9 numere (ianuarie-septembrie). 

Preotul iconom stavrofor Grigore Prejbeanu  a fost martorul unor importante evenimente cultural-artistice. Îl regăsim participând, la 8 septembrie 1935, alături de P.S. Vartolomei al Râmnicului, la sfinţirea Mausoleului Ecaterinei Teodoroiu de la Tg.-Jiu, la care a participat şi Regele Carol II, ministrul de externe N. Titulescu şi alţii, la inaugurarea Sanatoriului din Dobriţa, iar în toamna lui 1935 participarea, în fruntea unei delegaţii din protopopiat, la Maglavit, luând contact direct cu fenomenul Petrache Lupu.

 La 28 octombrie 1938, preotul-protoiereu Prejbeanu conduce soborul de preoţi pe traseul Coloana Infinitului – Podul Jiului – Masa tăcerii, cu prilejul inaugurării şi sfinţirii operelor ce alcătuiesc Ansamblul sculptural brâncuşian de la Târgu-Jiu.

La 22 august 1931 se înfiinţează, în clădirea din strada Griviţa, Banca „Clerul Gorjan”, având ca preşedinte pe pr. iconom stavrofor Grigore Popescu din Cărbuneşti, şi casier pe Gr. Prejbeanu. La 30 octombrie 1935, casa din strada Griviţa a fost cumpărată de Societatea Preoţească «Renaşterea» – secţia Gorj, aici instalându-se Protopopiatul, Banca Clerului, Muzeul, biblioteca etc., eveniment la care a luat parte şi episcopul Vartolomeiu al Râmnicului: „De-acum înainte clerul gorjan îşi are casa lui proprie. Serviciile administraţiei bisericeşti, sediul «Renaşterei» – Secţia Gorj, Banca «Clerul Gorjan», Bibliotecile Protoieriei şi «Renaşterei», Judecătoria Protopopească, Muzeul Protoieiei ş.a. sunt la largul lor, în deplină independenţă, bine rânduite, stând cu toată prietenia la dispoziţia clericilor şi poporului de aici.”

 În 1938, Banca – „mândria şi temelia vieţii economice a preoţilor şi cantorilor gorjeni”, – avea un număr de 416 membri, iar capitalul social de 4.408.360 lei. Înregistrând an de an sporuri considerabile, împrumuturile acordate membrilor săi (preoţi şi cantori) numai în 1939 s-au ridicat la 9. 157. 100 lei, cu un spor de 2. 553. 750 lei faţă de 1938.

Încă din 1934 preotul Prejbeanu începe acţiunea de restaurare a Bisericii-catedrală din Tg.-Jiu. Într-un articol publicat de „Gorjanul”, intitulat Pentru restaurarea Catedralei din Tg.-Jiu, amintindu-se că „încă de anul trecut s-a început renovarea catedralei din oraşul nostru, ţinându-se seamă de indicaţiunile date de Comisiunea Monumentelor Istorice”, – se dă citire numele celor ce au făcut donaţii în bani, dar şi „obiecte şi odoare bisericeşti”, unii din aceştia dând „pentru sfânta biserică, nici atât cât cheltuiesc într-o seară la un pahar cu vin”… Ceea ce echivalează nu cu o „criză materială”, ci cu o adevărată „criză morală”. Semnează: GRJ. Cu prilejul vizitei în Gorj a rezidentului regal al Ţinutului Olt, preotul-protoiereu Grigore Prejbeanu solicită, după slujba oficiată cu acest prilej, oficialului Dinu Simian „sprijinul pentru pictura catedralei Tg.-Jiu şi pentru terminarea lăcaşurilor de închinăciune din judeţ.”

 În 1939, atât în calitatea de preot-paroh la biserica-catedrală cât şi ca primul protopop al Gorjului (alături de C. Popescu-Paţica) merge în audienţă la Rezidentul Regal al Ţinutului Olt, Dinu Simian, obţinând suma de 50.000 lei pentru „lucrările de renovare a acestui sfânt locaş”, înaltul oficial făgăduind că va sprijini în continuare acţiunea în vederea „terminării reparaţiunilor şi picturii acestei biserici”. Tot în 1939, din cauza unor varii probleme, Gr. Prejbeanu demisionează din funcţia de protoiereu I la judeţul Gorj, în locul său fiind numit preotul Victor Dobrescu, parohul Bisericii „Sf. Împăraţi Constantin şi Elena” din Tg.-Jiu .

În 1939, preotul paroh al Bisericii-catedrală din Tg.-Jiu angajează pe pictorul Iosif Keber pentru „lucrările de restaurare a picturii de la Biserica «Sf. Voievozi»-Catedrala Tg.-Jiului – monument istoric”. Se face din nou un călduros apel la enoriaşi şi la credincioşii creştini din oraş, din judeţ şi de pretutindeni „să binevoiască a veni în sprijinul lucrărilor de restaurare”

În ajutorarea Bisericii-catedrală „Sf. Voievozi” a venit, după terminarea lucrărilor şi sfinţirea la 7 noiembrie 1937 a Bisericii Sf. Apostoli, Arethia Tătărescu-soția primului ministru din vreme3a aceea-, care „a dăruit 352 icoane mari, copii de pe tablouri de seamă bizantine, spre a fi vândute de Epitropie în folosul restaurării picturii de la această biserică”. Mai mult chiar: „Cu prilejul festivităţilor de la 27 Octombrie 1938, când s-a făcut binecuvântarea celorlalte înfăptuiri ale D.-sale pe teren laic: columna recunoştinţei, portalul de la Jiu şi Calea Eroilor, D-na Aretia Tătărăscu a dăruit Catedralei un epitrahir şi o sfită, de o rară frumuseţă, lucrate în atelierele Ligii, din cânepă. Decurând Domnia sa a dăruit Ctitorii Sf. Apostoli din Tg.-Jiu cu un rând de vestminte diaconeşti, lucrate la fel. Aceste vestminte sunt înaintaşele industriei ce intenţionează Liga să facă pentru confecţionarea odăjdiilor bisericeşti din cânepă, după modelul ţesăturilor din Mânăstirea Putna ale Doamnei Maria, soţia lui Ştefan cel Mare, în care scop a dobândit binecuvântarea I.P.S. Patriarh Miron. Am redat în fugă, numai câteva noui fapte creştineşti ale D-nei Aretia Tătărăscu din multele înfăptuiri, dar pe care nu le putem afla, întrucât Domnia Sa respectând principiul creştin «să nu ştie stânga ce face dreapta», nu vesteşte nimănui binele făcut, adăogându-i prin această nobilă discreţie o şi mai mare valoare în faţa lui Dumnezeu, iar în faţa oamenilor preţuirea unei deosebite distincţiuni sufleteşti.”

Tot lui Grigore Prejbeanu îi datorăm și broşura apărută în anul 1931 intitulată ,,Sfântul Schit Lainici”, un scurt istoric al mănăstirii gorjene din care aflăm informații prețioase despre vicisitudinile prin care a trecut acest locaş de cult în primele secole ale existenței lui.

„Unul din frumoasele locaşuri de închinare de pe plaiurile Gorjiului, dovadă a evlaviei străbune, este Sfântul Schit Lainici, aşezat în mijlocul lanțului Carpaților, pe malul drept al Jiului, la 35 km spre miazănoapte de Târgu-Jiu şi nu departe de fosta graniță despărțitoare de frații de un neam şi de o lege. Sfântul Schit Lainici este ctitoria boierilor Sărdăneşti, Brăilor, Fărcăşeşti, Poenari, Măldăreşti, Bengeşti şi Magheri, după cum se ceteşte în inscripția ce se află deasupra uşei dela intrarea în biserica Sfântului Schit: «În zilele prea luminatului Domnului nostru Eon Gheorghe Caragea Voevo/ cu blagosolvenia prea iubitorului de Dumnezeu episcopului nostru Galaction/ şi cu osârdia şi cheltuiala acestor ctitori spre a lor pomenire s-au făcut/ acest schit: Calistracta monafiea, dm medelniceru Răducan Sărdănescu-elencu/ dm Nicolae Brăiloiu biv vel pitar – Zoița, Iosif Monah Fărcăşescu: Ioana/ prisos care au dat din mo;ii odor schitului după cum arat condica/ Ştefan Poenaru Zenovia Mnoahia. Iordache Poenari. Ruxandra. Dumitru Măldărăscu Mariea/ dm paharnicu George Bengescu, Stanca dm dtori vestieri Şerban Magheru Ioana/ 1817 Augost 1 sau săvârşit cu zugrăvitul».

Bibliografie:

Alexandru Doru Șerban, Personalități  care au fost în Gorj, Editua Măiastra, Târgu-Jiu, 2009

Dr. Gh. Gârdu – Proteiereul Grigore Prejbeanu, în „Crinul satelor”, serie nouă, nr. 13, septembrie 2001

Zenovie Cârlugea, Gorjul bisericesc-GRIGORE PREJBEANU, în Gorjanul, 23 octombrie 2011