S-a născut la Săcelu, a slujit o viață învățământul din zonă și a fost plecat mai mult timp doar când a participat la războiul antisovietic. A suportat greutățile din lagărele sovietice ca prizonier de război și a fost salvat de apartenența la Divizia  ”Horia, Cloșca și Crișan”, unitate creată de statul rus pentru a penetra personalul militar românesc aflat în prizonierat. În acest an a apărut volumul  „Ioan Săceleanu – Memorii 1916 – 2001”, lucrare realizată  de către nepoții profesorului Ioan (Mișu) Săceleanu, Ionuț Săceleanu și  Luminița-Doina Pinoșanu, ajutați de către profesorul de istorie Nicolae-Valentin Chepeneag și poeta Luminița Săceleanu, după un „Jurnal cu memorii” scris de erou în anul 2001.

La 11 ani de la decesul profesorului și directorului Ioan Săceleanu și la circa două decenii de când le-a scris, amintirile sale au văzut lumina tiparului. Volumul ”Ioan Săceleanu-Memorii 1916-2001” reprezintă o contribuție editorială  importantă la tematica implicării dascălilor gorjeni în apărarea țării.

Ioan  Săceleanu s-a născut la 3 noiembrie 1916 în satul Săcelu, situat pe teritoriul actualului județ Gorj când nemții au intrat în sat, fiind primul copil al familiei de agricultori Elena-Maria (Ivănescu) și Victor Ion Săceleanu. A urmat cursurile Școlii Primare Săcelu(1924-1929),  la vârsta de 12 ani a rămas orfan de tată. A urmat cursurile Școlii Normale de Învățători „Spiru Haret” din Târgu Jiu( 1931-1939), reușind să susțină și să promoveze examenul de capacitate  în sesiunea din iunie 1941. A făcut armata și concentrarea la Regimentul 36 Artilerie din Târgu Jiu, apoi, a fost mobilizat cu gradul de sergent TR și trimis pe Frontul de Est cu același regiment plecat din Târgu Jiu la începutul lunii septembrie 1941.

A luptat de la Prut până la Volga luând parte activă la bătăliile de la Odessa, Nikolaev, Kerci, Sevastopol, Cotul Donului și Stalingrad, unde, a căzut prizonier la 20 octombrie 1942 cu întreg regimentul. A fost deportat în Siberia, în Lagărul nr. 165 din Talițî, raionul Ivanovo, unde erau circa 35 000  de prizonieri. În lagăr s-a îmbolnăvit de tifos exantematic, dar a scăpat datorită îngrijirilor unei rusoaice medic, care i-a salvat viața. A reușit să scape din lagăr înrolându-se în Divizia a II-a de prizonieri voluntari „Horea, Cloșca și Crișan” înființată oficial la 12 aprilie 1945 și a ajuns în România la 16 iunie 1945, când se terminase războiul în Europa. A fost demobilizat și lăsat la vatră în octombrie 1945, iar când a venit acasă n-a mai găsit-o nici pe mama sa în viață. Murise cu un an înainte, în 1944. Era orfan de ambii părinți. A fost obligat să se înscrie în Partidul Muncitoresc Român.

După căsătorie, în 1946 cu învățătoarea Lucreția Negrescu, fiică de învățător, din care au rezultat doi copii, Ioan Săceleanu a profesat ca învățător în comuna natală și apoi ca director de școală din 1964-1977. A fost mai întâi învățător la Magherești(1946-1948) și apoi la Săcelu.

Între anii 1949-1955, Ioan Săceleanu a urmat cursurile de perfecșionare în cadrul Institutului Interregional pentru Perfecționarea Cadrelor Didactice, cursuri desfășurate la Târgu-Jiu(1949-1950), Drobeta Turnu Severin(1951) și Craiova(1952). A absolvit în 1964 în cadrul Institutului Interregional pentru Perfecționarea Cadrelor Didactice din Timișoara cursurile pentru ”directorii școlilor de 8 ani”.

A urmat la fără frecvență cursurile Facultății de Științe Naturale-Geografie a Universității din București, dar s-a retras în ultimul an. S-a pensionat în toamna anului 1977 după perioada de directorat. După pensionare,  s-a ocupat cu agricultura și creșterea animalelor. În anul 2001, soția sa Lucreția a murit, iar după câțiva ani s-a mutat în casa fiului său Minel, unde a și murit în anul 2013, la venerabila vârstă de 97 de ani.

Bibliografie:

Nicolae Valentin Chepeneag, Luminița-Doina Pinoșanu, Ionuț Săceleanu, Luminița Săceleanu, Ioan Săceleanu;memorii 1916-2001), Editura PIM, Iași, 2024