Gorjeanul George Uscătescu a fost scriitor, profesor universitar, promotor al culturii române în Spania. A fost un mare savant apreciat la nivel european. A fost ales membru de onoare al Academiei Române. Opera sa a numărat peste 80 de cărți și sute de articole care au avut ca obiect studii și eseuri din domeniul esteticii, diplomației, filozofia culturii și a dreptului. A revăzut România după 1989 dar a rămas în Europa Occidentală până la sfârșitul vieții survenit în anul 1995.
George Uscătescu s-a născut la data de 5 mai 1919, în localitatea Curteana Creţeşti, sat care aparţine oraşului Târgu Cărbuneşti. Provenea dintr-o familie de dascăli, părinţii săi au fost învăţători. Mai mult, aceștia i-au fost chiar şi dascăli în şcoala primară pe care a urmat-o în satul său. A urmat, apoi, Liceul „Tudor Vladimirescu“ din Târgu Jiu și Bacalaureatul la Craiova iar în anul 1937 a devenit student al Facultăţii de Litere, Filosofie şi Drept din cadrul Universităţii Bucureşti.
Șansa gorjeanului a fost întâlnirea cu marele savant Nicolae Iorga. În 1940, Nicolae Iorga l-a recomandat pentru o bursă de studii la Roma, acolo unde a şi realizat mai târziu trei doctorate în filosofie, litere și drept. După anul 1955 s-a stabilit definitiv în Spania, unde a avut o carieră universitară şi literară strălucită, fiind profesor la universitățile din Madrid, Barcelona, Valencia și Santander. Din 1970 a fost titularul Catedrei de teoria culturii şi estetică la Universitatea Copluntense din Madrid, urmaș al marilor profesori Eugenio d’Ors și Ortega y Gasset. A fost ales și preşedinte al Societăţii internaţionale de studii umaniste „Giovani Gentile” din Roma.
Savantul gorjean a scris studii strălucite pe teme de artă şi cultură universală, dar a abordat şi subiecte de istorie şi politologie, publicându-le mai ales în limbile spaniolă și italiană. S-a bucurat de o mare apreciere în mediile academice internaționale, fiind adesea invitat să predea în mari universităţi din Europa şi America.
George Uscătescu s-a implicat şi în menţinerea vie a conştiinţei româneşti între românii din afara granițelor. Acesta a înfiinţat la Madrid Cercul de studii filosofice „Destin”, dar și fondator, alături de alți intelectuali, al celebrei reviste de cultură românească „Destin” (1951), pe care a condus-o douăzeci de ani. În paginile acesteia au publicat autori de prestigiu: Mircea Eliade, Vintilă Horia, Nicolae Herescu, Alexandru Ciorănescu, Aurel Răuță, Paul Miron, Virgil Ierunca, Ștefan Lupașcu, Alexandru Busuioceanu, Grigore Cugler, Monica Lovinescu, Pamfil Șeicaru, Nicu Caranica, Ștefan Baciu, Basil Munteanu, Horia Stamatu.
Dincolo de sutele de articole erudite publicate în presa culturală spaniolă, George Uscătescu este autorul a circa 80 de cărţi. Spaniolii îl consideră un mare umanist al culturii hispanice, iar pentru activitatea sa culturală l-au distins cu Premiul Uniunii Latine (1957), Premiul Unităţii Europene (1964) şi Premiul Naţional de Literatură al Spaniei (1970).
George Uscătescu a publicat lucrări pe teme istorice, juridice şi politice, pe teme de filosofie, literatură şi artă, de istoria şi filosofia culturii şi chiar de teatrul contemporan. Cărți importante au fost consacrate de George Uscătescu lui Seneca, Mavhiavelli, Francisco Guicciardini şi Erasmus, lucrare care a primit Premiul Naţional al Spaniei. De asemenea, cultura românească e nelipsită din opera lui George Uscătescu, care a făcut cunoscut în străinătate marile creaţii cultural-artistice, filosofice ale poporului român.
Dintre cărţile sale, 12 sunt pe teme culturale româneşti. Opera sa în limba română cuprinde următoarele volume: „Nou itinerar”, versuri (Madrid, 1968); „Melc siderat”, versuri (Madrid, 1974); „Memoria pădurii”, versuri (Madrid, 1977); „Poezii” (Bucureşti, 1981); „Brâncuşi şi arta secolului” (Bucureşti, 1985); „Trilogia culturii” (Bucureşti, 1987); „Pledoarie pentru Europa” (Bucureşti, 1990); „Timp şi destin” (Madrid, 1993).
Alt gorjean celebru- marelui sculptor Constantin Brâncuşi-i-a dedicat o serie de lucrări. George Uscătescu l-a cunoscut în timp ce era elev la Târgu Jiu pe genialul artist.
„Un artist reprezentativ al geniului românesc în cea mai precisă semnificaţie a cuvântului. El aparţine culturii noastre, tocmai prin faptul că, într-un moment de nesiguranţă, de dibuiri, de «entropie» a creativităţii culturale în lume, oferă în domeniul plastic o «formulă» creatoare de caracter universal. Una dintre acele formule miraculoase care fac astăzi posibilă o cultură planetară, o artă planetară. Adică un fel de artă, un fel de cultură, deschise unui dialog plenar cu toate culturile, prin toate timpurile“, arăta George Uscătescu despre opera lui Brâncuşi.
S-a întors în ţară, după evenimentele din decembrie 1989 şi a adus cu el 100 de cărţi de valoare, care au fost donate Bibliotecii Academiei Române. A fost un naţionalist şi a militat pentru unirea Basarabiei cu România.
În 1989, a publicat la Madrid volumul „Luceafărul la centenar” (poem dramatic în proză), dedicat, desigur, lui Mihai Eminescu. Despre această lucrare, Constantin Cubleșan spune că „este integrată perfect întregii creații a lui George Uscătescu, în care poetul și profesorul de la Madrid edifică o ardentă pledoarie pentru vitalitatea spiritualității poporului nostru”.
Reputaţia ştiinţifică strălucită stabilită, recunoscută pe plan internaţional de premii spaniole, italiene şi europene a lui George Uscătescu îl defineşte după Al Doilea Război Mondial ca pe unul dintre cei mai mari umanişti ai Europei, cunoscător adânc al filosofiei vechi şi noi“, se mai arată în lucrarea dedicată lui George Uscătescu.
Bibliografie:
Fănuș Băileșteanu, Personalități culturale românești din străinătate. Editura România Press. 1999, p. 187-188.
Daniela Șontică, George Uscătescu și vitalitatea spiritualității românești, în LUMINA, 13 decembrie 2021
ȘCOALA GORJEANĂ 
Lasă un comentariu