Profesorul Iancu Popescu a fost  o legendă a învățământului gorjean.  În lunga sa carieră didactică și profesională a influențat viața a mii și mii de gorjeni de pe băncile școlii sau prin contribuțiile din  presa locală și națională. A traversat la catedră vremurile pline de privațiuni ale epocii comuniste înfruntând cenzura pentru textele publicate. La o vârstă înaintată a ieșit public pentru a constata eșecul Programului ”România Educată”.

Dascălul gorjean s-a născut la 25 martie 1938 în satul Licurici din Gorj. Iancu Popescu a urmat școala primară în satul natal (1945-1949), școala gimnazială  în orașul Târgu Cărbunești (1949-1952), cursurile liceale la Târgu Jiu (Școala Medie nr.2 Băieți, azi Colegiul Național ”Tudor Vladimirescu”, între 1952 și 1955) și Facultatea de Filologie a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj (1956-1960). Profesorul de Limba și literatura română și-a început cariera didactică în 1960 și s-a pensionat în anul 2000.

A debutat ca profesor la Școala Generală Bărbătești în 1960. După perioada de ucenicie de acolo a funcționat în 1965 la actuala Școală Gimnazială ”Voievod Litovoi”(1965-1966), apoi la Școala Profesională a Combinatului de Ciment Bârsești( 1966-1968), Liceul Economic (1968-1977) și actualul Liceu de Artă ”Constantin Brăiloiu”(1977-2000).

Se spune despre profesorul Iancu Popescu că și-a făcut treaba peste tot unde a activat. Astfel, la Bărbătești  a organizat mai ales funcționarea de standuri de cărți pentru elevi și spectacole ale formației de teatru de amatori. În aceste spectacole, în care se puneau în scenă piese recomandate de către organele de cultură comuniste ale vremii, erau implicați mai mulți colegi de-ai lui, învățători și profesori ai școlii. Acestea  erau prezentate la căminul cultural din sat sau în școlile din satele învecinate.

Îl regăsim participând frecvent la cercurile  pedagogice ale profesorilor de limba română din Raionul Gilort, unde se făcea schimb de experiență pe diverse teme pedagogice sau culturale.
În vederea alfabetizării și culturalizării poporului, profesorul și colegii săi organizau „cercuri de citit” în casele oamenilor, unde se strângeau mai mulți vecini. Ei aveau, de asemenea, întâlniri cu muncitori și țărani în vederea prezentării și realizării politicii partidului comunist de culturalizare a maselor. În acele vremuri îl găsim în paginile ziarului ”Înainte” cu articole despre evenimente din viața culturală a satului și a școlii unde funcționa.

După anul 1965, profesorul Iancu Popescu s-a transferat la  Târgu Jiu. Aici, ulterior, pe lângă activitatea didactică susținută, a publicat diverse articole (mai mult cronici literare, semnalând astfel cărți noi, scrise de M. Stoian, G. Ivașcu, D. Micu, T. Vianu, Z. Ornea, A. Marino, D. R. Popescu, V. Băran) în ziarele: „Gazeta Gorjului”, începând cu primul său număr, din 24 februarie 1968, „Gorjeanul”, „Gorjul literar”, „Columna” etc. Pe lângă activitatea de catedră, la Liceul Economic  a fost secretarul revistei „Ecou”. Coperta revistei și o parte dintre caricaturi a fost realizată de Horațiu Mălăele, la rugămintea profesorului.

Perioada în care a fost profesor la acest liceu a fost una din cele mai prolifice pentru Iancu Popescu, aici afirmându-se pe deplin, mai ales în activitatea sa publicistică. Aceasta a constat în publicarea unor articole în periodice din capitală și din alte orașe ale țării, precum „Gazeta învățământului”, „Gazeta literară”, „Scânteia tineretului”, „Învățământul profesional și tehnic”, „Ramuri”, „Tribuna”, „România literară”, „Limbă și literatură” ș.a.

 Iancu Popescu a fost membru marcant al Cenaclului „Columna”, condus de celebrul profesor Titu Rădoi, începând cu anul 1962. Cenaclul „Columna” a funcționat în contextul istoric totalitar impus de noul regim, bolșevizat intens în anii ’60. Titu Rădoi și Iancu Popescu au reușit, prin atitudine, abnegație și creativitate, să transmită generațiilor următoare nu numai modelul de profesor, ci și cel de intelectual român autentic, continuând astfel tradiția maioresciană și pe cea lovinesciană, de modernizare a limbii și a literaturii române. Dar dificultățile au fost mari, mai ales datorită rigorilor cenzurii care obligau pe scriitori la compromisuri. De pildă, Iancu Popescu trebuia să meargă de fiecare dată la un reprezentant al comitetului orășenesc pentru a cere aprobarea („T-ul”) de tipărire a revistei „Ecou”.
Era la fel de exigent în evaluarea cunoștințelor elevilor, cerându-le acestora nu atât însușirea de definiții, citate etc. prin simpla memorare, ci formarea abilităților de învățare creativă, reflexivă (folosind în acest scop mai ales lecțiile de lectură expresivă a operelor literare sau cele consacrate sintaxei frazei și definirii conceptelor de teorie literară).
”Avea harul de a nu se lăsa întunecat de partea hâdă a realității; avea totodată darul de a repotența sistemele de valori dintr-un domeniu îndeobște încărcat de „amintiri”, de reconsiderări mai mult sau mai puțin motivate, căci îi plăcea enorm să se întoarcă la o glorioasă tradiție, fiind luminat de un nostos sănătos, capabil să emane renașteri capodoperiale.”, scria Ion Popescu Brădiceni despre fostul său dascăl.

Iancu Popescu a activat în Cenaclul „Columna” – alături de alte personalități  ale învățământului gorjean precum Ion Trancău, George Manoniu, Titu Rădoi, Nicolae Diaconu, Gheorghe Grigurcu, Aurel Antonie, Ion Mocioi, Nicolae Dragoș, Marin Sorescu ș.a. A publicat sub formă de „Scrisori” câteva articole – replică în „România Literară”.

Bibliografie:

Sorin Buliga, Profesorul Iancu Popescu-o viață dedicată școlii și culturii gorjene(I și II), Gorjeanul, 22 -23 iulie 2021

Ion Popescu-Brădiceni, In memoriam profesor IANCU POPESCU – (25 martie 1938 – 9 septembrie 2024), Gorjeanul, 26 septembrie 2024