Profesorul  ION RACOCEANU ( 25.10.1934 – 02.11.2020) a rămas în memoria foștilor elevi și ai părinților acestora drept profesorul sau directorul care aducea multă siguranță și ordine în viața școlilor pe care le-a slujit. Personal l-am cunoscut după anii pensionării când rămăsese același personaj neobosit și care spunea prezent când i se cerea ajutorul. Oriunde a mers și s-a aflat în Gorjul ăsta mare, a purtat cu sine imaginea satului natal -Stejerei-distrus de lucrările miniere.

Născut în satul Stejerei, comuna Pinoasa,  județul Gorj, viitorul dascăl  a urmat cursurile Școlii Generale din    comuna Câlnic, apoi ale  Liceului ”Frații Buzești” din Craiova  urmate de cele ale  Universității ”Alexandru Ioan Cuza”  din Iași – Facultatea de Filologie  specializarea limba romană – limba rusă.

A avut o carieră didactică de mai bine de 40 de ani în  care a debutat ca profesor de limba română în anul școlar 1957-1958  la Școala de șapte ani Valea cu Apă , a continuând prin transfer la  Școala Generală Roșia Jiu    și  apoi  la  Liceul Rovinari. A ocupat funcția de director la  Școala Generală  Cârbești(1963-1968), Școala Generală Ceauru(1973-1977), Casa de copii școlari Târgu Jiu și ultima dată la Școala Generală Nr.4 Târgu Jiu, actuala ”Alexandru Ștefulescu”, de unde s-a pensionat în anul 1989.Mulțumim pe această cale pentru ajutor privind documentarea domnului profesor universitar doctor CRISTINEL RACOCEANU, fiul ilustrului dispărut.

În ultimii ani de viață, profesorul Ion Racoceanu s-a concentrat și pe scrierea unor amintiri despre satul natal-Stejerei-Câlnic-valorificate de noi într-un serial despre această așezare publicat în VERTICAL.

Redăm mai jos din aceste amintiri un fragment:

”Satul Stejerei datează de la începutul secolului al XVI- lea, din anul 1579 și a făcut parte din 3 comune: Stejerei ( până în 1938), Pinoasa ( până în 1968) și Cîlnic la ora actuală. Satul Stejerei, demolat la începutul anilor 80 este singurul dintre toate satele demolate care și-a păstrat numele de Stejereii Noi, situate pe un teren mlăștinos dintre satele Șomănești și Cîlnic, care grupează la ora actuală 80 de case dintre care numai 30 sunt pe vechiul amplasament, restul din satele Găleșoaia și Hodoreasca.

Satul Stejerei era situat în partea de sud-vest a județului Gorj și se învecina :

– La vest cu un grup de case ale satului Găleșoaia, comun cu drumul județean Motru – Poiana până la biserica satului ( Vasile Rovența zis Ștefănoiu, Nicolae Rovența zis Tică a lui Cazacu, Constantin Gridan zis Butică, Tudor Rovența zis Aviatorul) și cu satul Cîlnic.

– La sud cu pădurea din Valea Popii dintre satele Găleșoaia și Pinoasa.

– La est cu lunca dintre râurile Jaleș și Jiu.

– La nord cu pădurea dinspre Șomanești (“Poiana lui Bobei”, “Pădini” și “Cimpoca”).

Vatra satului era formată din patru linii:

– Linia 1 (de sub deal) din partea de sud – vest a dealului, unde erau plasate casele familiilor Vasile, Grigore și Ion Căldărușe ziși Cîrpenii, până la casele lui Ilie Pasăre și fraților Constantin și Dumitru Bușan de pe linia Bobeilor.

– Linia a 2-a, comună cu drumul județean Motru – Poiana, începea din același punct cu linia 1, de la casele fraților Ion, Gheorghe și Gore Căldărușe, fii lui Grigore Căldărușe zis Cîrpan și până la intersecția cu linia 1.

– Linia a 3-a de la intersecția liniilor 1 și 2 și până la podul de pe pârâul ce venea din Valea Cimpocii, la est de casa lui Constantin Pecingină zis Domnul, zisă Linia Bobeilor.

– Linia a 4-a “Cetatea“ de la podul amintit, începând cu casa lui Vâlceleanu și până la intersecția drumurilor ce legau Stejereiul de Vârț și Poiana, în punctul Căscălia ( mama lui Ilie Tatomir) cu ultima casă pe stânga.

Amplasarea caselor pe vatra satului s-a făcut în raport de configurația geografică a terenului, de ocuparea intravilanului cu loturi agricole, lunci cu fânețe și de gruparea familiilor în efectuarea lucrărilor agricole în comun. Astfel, au apărut grupuri de câte 15-20 de case, așa zisele mahalale. Acestea erau în număr de 10:

– cinci pe linia1

– două pe linia 2

– una pe linia Bobeilor

– două pe linia Cetății

În aceste mahalale, la începutul anilor 40, în sat locuiau aproximativ 161 de familii, dintre care:

– 91 de familii pe linia 1

– 34 de familii pe linia 2

– 15 familii pe linia 3

– 21 de familii pe linia Cetății

La începutul anilor 80 mai rămăseseră 145 de familii, ultimele 30 de familii din linia a 3-a ( de la Toma Racoceanu până la Ion Crețan) fiind demolate în anul 1991.” 

Bibliografie:

Cornel Șomîcu, Amintirea satului Stejerei în memoria gorjenilor, Vertical, 2023