Profesorul Sabin Popescu este un nume cunoscut nu doar pentru novăceni, acolo unde a fost profesorul și actorul și regizorul, ci în întreg județul și poate chiar în afara lui unde latura artistică l-a dus cu multe spectacole. A slujit școala timp de mai bine de patru decenii cu realizări profesionale remarcabile. În memoria sa, în anul 1999 s-a născut ideea înființării unui festival de teatru care se desfășoară și în prezent.

Profesorul Sabin Popescu s-a născut la 5 iulie 1924 în localitatea Cernădia din preajma orașului Novaci. Era fiul unei familii cu un pașaport ereditar ilustru după cum scria peste ani profesorul Dumitru Bondoc, ”tatăl, pe Niculiță Popescu, om de talent și condeier respectabil, iar mama, descendenta unei familii cunoscute din Novaci, cu un echilibru interior și disponibilități deosebite.” Învățătorul Niculiță N. Popescu, tatăl său, a fost un publicist cunoscut ce poate fi regăsit în paginile primei serii a ”Revistei Învățătorimii Gorjene”. S-a stins în 1931 când fiul său, eroul acestor rânduri, nu împlinise 7 ani. Niculiță Popescu a înființat una din primele biblioteci sătești din Gorj, la Cernădia. Despre Niculiță Popescu, tatăl lui Sabin Popescu, știm că a făcut școala primară în sat, a urmat patru clase la Liceul din Târgu-Jiu și apoi două clase la Școala Normală din Râmnicu Vâlcea. În anul morții sale, 1931, ”Revista Învățătorimii Gorjene” publica un articol unde se spunea despre Niculiță Popescu: ”Învățător, cu tot sufletul pus în serviciul satului său drag, timp de 9 ani, n-a știut ce-i odihna în munca de ridicare a Cernădiei la locul de frunte ce-i dorea, printre satele model.”

Sabin Popescu a urmat studiile primare și gimnaziale în localitate iar apoi pe cele ale Școlii Normale din Târgu-Jiu. A absolvit cursurile  Facultății de Filologie din Universitatea București. A profesat ca învățător și apoi profesor la școlile din Bengești și Baia de Fier. În anul 1962 a venit ca profesor de limba și literatura română la Liceul Novaci, unde a funcționat până la trecerea la pensie. Ca profesor, fiind înzestrat cu calități artistice deosebite, a îmbinat munca de profesor cu latura artistică, prin recitaluri de poezie ori replici din comediile lui I.L. Caragiale, fapt ce făcea ca lecțiile predate  în fața elevilor  să fie atractive și urmărite cu mare atenție de către aceștia.

Un fost elev, profesorul D. Popescu, își amintea peste ani de Sabin Popescu: ”La clasă, profesorul Sabin Popescu, fără a ignora metodele moderne ale învățării, era adeptul metodelor clasice, însușite de pe băncile Școlii Normale, plăcându-i să desfășoare ”lecții-discurs”, ”lecții-spectacol”, care se bucurau de o deosebită apreciere din partea elevilor săi. Era o mare plăcere să asiști la lecțiile în care prezenta opera poetului nepereche-M. Eminescu, dramaturgia lui I.L.Caragiale, proza lui Ion Creangă , poezia lui Coșbuc sau Goga ori opera altor mari creatori din literatura română”.

Se pare că sosirea la Novaci i-a pernis să găsească locul unde să-și pună în valoare talentul artistic de excepție, orașul de la poalele munților  având tradiție în domeniul teatrului încă de pe la 1879, din timpul învățătoarei Paulina Răduțescu.

             Omul de cultură  Constantin Dîrvăreanu, cel care a lucrat mulți ani cu Sabin Popescu pe latura artistică, remarca: ”Teatrul a fost pasiunea vieții sale. Prof. Sabin Popescu a fost ca un piston care a menținut în stare de funcționare un mecanism alcătuit după sunetele sale. 40 de ani de teatru: actor, regizor. Pasiunea vieții sale a fost I.L. Caragiale, cu comediile sale: ,,O scrisoare pierdută’’, ,,Năpasta’’, ,,Conu Leonida față cu reacțiunea’’, ,,O noapte furtunoasă’’. A mai pus în scenă la Casa de Cultură Novaci, ,,Partea leului”, ,,La o piatră de hotar’’, ,,Omul care a văzut moartea’’, ,,Comoara’’, ,,Extemporalul’’, ,,Goana după fluturi’’, ,,Întâlnire peste ani’’, ,,Nemaipomenita furtună’’, alte și alte piese de teatru, toate în regia sa. ”

            Sabin Popescu a fost un adevărat om orchestră în domeniul artistic deoarece a recitat, a scris teatru, a cântat, a cules folclor. A fost apreciat și iubit de publicul spectator, public căruia s-a dăruit cu puterea talentului său de neegalat.

            S-a stins în martie 1995  dar Sabin Popescu  trăiește prin ceea ce a lăsat în urma sa și prin organizarea festivalului de teatru care-i poartă numele, în semn de recunoștință pentru meritele sale deosebite în domeniul teatrului.

            Același Constantin Dîrvăreanu își amintea peste ani: ”În anul 1999, împreună cu actorul Sorin Giurca de la Teatrul Dramatic ,,Elvira Godeanu’’ din Târgu Jiu, am propus fiilor profesorului Sabin Popescu, Binuț și Niculiță, organizarea unui festival de teatru la Novaci în memoria împătimitului om de teatru Sabin Popescu. Cu această propunere am mers la domnul Ion Cepoi, directorul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj. Propunerea a fost acceptată și susținută atât de către fiii prof. Sabin Popescu, cât și de către C. J. C. P. C. T Gorj, astfel că din anul 2000, la Novaci se organizează Festivalul de Teatru ,,Sabin Popescu’’, aflat în acest an la ediția a XXV-a. Tot din anul 2000, formației de teatru a Casei de Cultură Novaci i-am dat denumirea de ,,Sabin Popescu’’, dar care, nu mai ființează. ”

            Teatrul rămâne unul dintre mijloacele cele mai eficiente de educație, iar profesorul Sabin Popescu rămâne un simbol al teatrului românesc, nu doar novăcean.

              Așa cum reiese și din aceste rânduri, Sabin Popescu rămâne o figură memorabilă a  culturii gorjene, implicit a învățământului de pe aceste meleaguri.

Bibliografie:

Dumitru Bondoc, Figuri emblematice: Profesorul Sabin Popescu, MIORIȚA NOVĂCEANĂ, nr.12, mai 2000, p.4

Dumitru Popescu, …din pom bun, poamă bună iese, MIORIȚA NOVĂCEANĂ, nr. 21, martie 2005, p.2-3

Constantin Dîrvăreanu, Festivalul de Teatru ”Sabin Popescu”, ediția I, 19-20 mai 2000, în MIORIȚA NOVĂCEANĂ, mai 2000, p.1-2

Dumitru Popescu, În memoriam profesor Sabin Popescu, MIORIȚA NOVĂCEANĂ, martie 2001, p.2