Dascăl și veteran de război, Constantin Cheznoiu a slujit învățământul mai bine de patru decenii. S-a născut la Arcani în 1924 în familia Nicolae și Elena Cheznoiu. Primele clase le-a făcut în localitatea natală iar apoi, cu bursă, va absolvi Școala Normală de Învățători ”Spiru Haret” din Târgu-Jiu. La bătrânețe mărturisea ziariștilor că a avut de ales  între cariera didactică și cea preoțească și că a ales școala. Cariera didactică a început devreme, în anii de final al ultimului război mondial.

Diploma de învățător a primit-o în 1944 în plin război, nu întâmplător în aceeași perioadă   a  fost încorporat la Școala  Militară de Ofițeri de Rezervă Nr. 6 Ineu-Arad. Aici a  participat la evenimentele de la 23 august 1944 și după aceea a  luptat împotriva Germaniei hitleriste.  Pe front, a primit numeroase distincții. A fost unul dintre veteranii de război cunoscuți la nivelul Gorjului.

La vârsta de 20 de ani era  învățător suplinitor la școlile din Bâltișoara, Arcani și Târgu-Jiu.  La primele numiri în învățământ, după război, în 1946, a fost numit titular la Școala Zăvelcești, comuna Pojaru, implicându-se pentru construirea unui local de școală și a unei circumscripții școlare. În interes de serviciu a fost transferat în județul Gorj, la Școala Colțești-Hurezani, apoi Școala Dănești. Mai târziu a ajuns să predea copiilor din localitatea natală. S-a angajat în lichidarea analfabetismului, dezvoltarea învățământului și îmbunătățirea manualelor școlare. Timp de 30 de ani a condus cercul pedagogic al învățătorilor centrul Arcani. La susținerea examenului și obținerea gradelor I și II de învățător Constantin Cheznoiu a prezentat lucrarea personală „Munca la clasa I în perioada preabecedară în condițiile muncii simultane“ , care a fost apreciată de Institutul Pedagogic Interregional Timișoara și comisia de examinare a recomandat să fie tipărită.
În paralel cu cariera  didactică a desfășurat și o bogată activitate culturală ca director al Căminului Cultural Arcani. A înființat și a coordonat Ansamblul „Pe Fir de Baladă“. Într-un articol  de presă despre Constantin Cheznoiu  la 86 de ani găsim câteva informații interesante: „Am fost cu membrii ansamblului peste tot în țară, la spectacole. Am reușit să duc corul Căminului Cultural  pe scena Operei Române. Tot ceea ce a am realizat a fost în colaborare cu fostul profesor de română, Grigore Pupăză. Am transformat Căminul într-o adevărată școală de emancipare a locuitorilor comunei, pentru acest lucru am primit numeroase insigne, diplome și medalii până la cea de „Meritul Cultural clasa I“, oferit de președintele țării, de la acea vreme“, spunea Constantin Cheznoiu.
Dascălul din Arcani a fost  membru de onoare al Organizației de Cercetași Gorj dar și ultimul veteran de război, în viață, din Arcani. A colaborat la realizarea unor studii-etnofolclorice locale, în manuscris „Dimierii din Arcani“, „Monografia Școlii Arcani“, iar în 2005 a tipărit „Istoria Învățământului din Gorj“, toate în colaborare cu Grigore Pupăză. A prezentat și publicat o serie de lucrări de specialitate și etnofolclorice la diferite simpozioane, manifestări științifice și reviste.
Mai știm, de exemplu, că în 1966 a organizat, în mod voluntar, o clasă de copii de şase ani, experimental, aparte de clasa a copiilor de şapte ani. Rezultatele a fost analizate în studiul „Când trebuie începută şcolarizarea?“. Studiul a fost înaintat organelor în drept şi în anul următor s-a coborât vârsta de şcolarizare la şase ani, reformă importantă la vremea ei.

Bibliografie:

Cornel Șomîcu, File din istoria școlii gorjene, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2010

Târgu-Jiu: Constantin Cheznoiu şi-a dat pensia pentru o monografie, 05.08.2010