Una dintre cele mai importante personalități ale școlii novăcene în secolul trecut a fost învățătorul Constantin Lianu. În anul 2025 se aniversează 90 de ani de la apariția lucrării ”Monografia Comunei Novaci-Gorj”, tipărită de Constantin Lianu la Institutul de Arte Grafice  ”N.D. Miloșescu” și rămasă un reper pentru memoria zonei de la poalele munților.

Constantin Lianu s-a născut în anul 1888 la Dumbrăveni, localitate a actualei comune Crasna. După studiile făcute pe meleagurile natale, va urma Școala Normală Craiova de unde va ieși învățător. Își va începe activitatea didactică la 1 septembrie 1909 la Școala Novaci, doi ani mai târziu aici își va găsi post și soția sa, Eufimia Lianu, absolventă a aceleiași școli.

Deși va avea o carieră didactică exemplară legată mai ales de Novaci, unde va avea o gospodărie impresionantă până în vremea comunismului, nu a neglijat plaiurile natale. Împreună cu fratele său Ion Lianu, doctor în medicină, a construit la Dumbrăveni un dispensar cu maternitate pentru comunitate și o școală primară, ambele inaugurate în 1937.

Învățătorul Constantin Lianu nu s-a remarcat doar la nivel local, a deținut funcția de șef a învățământului gorjean și apoi pe cea de inspector general al Ținutului Olt(1938-1939). A fost decorat de autoritățile regale  cu Ordinul Ferdinand, Clasa I-a și a fost persecutat de autoritățile comuniste care i-au  confiscat averea și l-au băgat  și în închisoare.

Cea mai importantă moștenire lăsată novăcenilor este o carte despre trecutul lor.  Lucrarea cuprinde 62 de pagini şi a fost intitulată „MONOGRAFIA COMUNEI NOVACI-GORJ”, fiind tipărită la atelierul din Târgu Jiu al lui Nicu Miloşescu. Deşi nu are ca autor un novăcean de origine, ci un intelectual al vremii ajuns cu serviciul în respectiva comună, autorul realizează o scurtă incursiune în trecutul locului, iar ulterior radiografiază viaţa Novaciului pe domenii: sănătate, învăţământ, biserică, administraţie oferind totodată date statistice preţioase, în privinţa atâtor aspecte ale traiului de pe malurile Gilortului.

Monografia începe cu câteva expuneri cu caracter istoric şi geografic, insistând pe străvechile locuri ale Moiseştilor de pe Gilort şi Cascada pe care o numeşte Măceş, căreia localnici-i spun Ţuţur, o bijuterie a Novaciului, înaltă către vreo 20 metri şi aproape necunoscută iar a cărei frumuseţe este nepromovată şi astăzi (poate-i mai bine aşa)! Apoi sunt descrise unele aspecte ale celor trei sate care formau Novaciul în perioada interbelică: Hirişeşti, Novaci Români şi Novaci Străini.

Datorăm autorului prezentarea cu multă acuratețe a unor situaţii statistice ale anului premergător apariţiei lucrării, privind pomicultura, creşterea animalelor, industria locală, demografia, cultele, grânele şi altele asemenea. Spre exemplificare la pagina 30 printre altele se specifică faptul că la Novaci există „3 Automobile, 3 Autocamioane, … 108 Care de boi”. Nu sunt uitate nici portul şi îndeletnicirea oamenilor dar nici horele de sărbătoare ori târgul de vinerea, în care poposeau ţăranii din toată această parte a Gorjului şi nu numai. Noua şcoală, noua biserică, noul local al Băncii Gilort, clădirea Spitalului vremii sunt expuse prin conţinutul fotografic inserat în text, adăugându-se tot aici şi câteva portrete de novăceni ce trăiau odinioară, aici în Novaciul dascălilor Eufimia şi Constantin Lianu.

Bibliografie:

C. Lianu, Monografia Comunei Novaci-Gorj, Institutul de Arte Grafice ”Nicu D. Miloșescu”, Târgu-Jiu, 1935

Adelin Ungureanu, 80 de ani de la tipărirea Monografiei Comunei  Novaci, Vertical, 9 decembrie 2015

Constantin Dârvăreanu, Monografia Orașului Novaci, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2018, p. 449-450