Există mărturii documentare solide că locuitorii Novaciului îi datorează lui Dumitru Brezulescu, făuritorul acestei așezări în versiunea sa modernă, multe fapte mai puțin cunoscute. La propunerea învățătorului I.D. Corâciu, Dumitru Brezulescu a inițiat în anul 1908 un program de burse ale Băncii ”Gilortul” pentru școlarizarea tinerilor novăceni la Școala Normală de Învățători Craiova. Printre beneficiari, cu obligația de a se întoarce în localitatea natală, au fost I.D. Giugiulan, I.L. Ciorogaru, Serghie Leuștean și Alex. Belega.
Eroul rândurilor de față este învățătorul I.D. Giugiulan, născut în 1893 la Novaci. Ca elev al învățătorului I.D. Corâciu se va remarca foarte devreme. În 1906 îl găsim pe elevul Giugiulan în delegația novăceană care a participat la București la evenimentele de aniversare a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Această participare a fost posibilă grație organizației patriotice de copii ”Micii Dorobanți” condusă de același neobosit Ion Corâciu.
I.D. Giugiulan va absolvi Școala Normală din Craiova și în 1913 va fi numit învățător la Novaci. Începea o carieră didactică de excepție care s-a întins pe durata a 50 de ani. Practic doar în anii Primului Război Mondial a lipsit de la catedră deoarece a fost pe front între anii 1916-1918 pornind de la sublocotenent în rezervă și ajungând până la gradul de căpitan.
A fost un dascăl exemplar, apreciat deopotrivă de elevi, părinți și autorități școlare. A fost de mai multe ori inspector școlar în perioada interbelică și director al Școlii din Novaci între 1947-1949. Membru și activist al Partidului Național Liberal, va avea de suferit după instalarea regimului comunist. După un exil forțat de trei ani în satul Artanu al comunei Negomir, astăzi dispărut ca urmare a lucrărilor miniere, va fi arestat între anii 1952-1954 pentru aceeași vină, de a fi fost liberal. S-a întors de fiecare dată la catedră, reușind să se pensioneze în 1957. Mărturiile vremii spun că a rămas la catedră până în 1963, când a împlinit 70 de ani.
Pentru novăceni, Ion Giugiulan a însemnat mai mult decât dascălul de la catedră. În 1930 a fost ales președinte al Băncii Populare ”Gilortul”. În mandatele sale, care au totalizat 18 ani, a dus mai departe planurile lui Dumitru Brezulescu. Prima realizare notabilă sub conducerea sa a fost finalizarea localului băncii, impunător și valoros, dar și a unui hotel și a unui restaurant la standarde înalte. Banca dispunea în perioada respectivă de o secție de producție privind exploatarea și prelucrarea lemnului de brad. Existau funcționale două joagăre pe apă și o locomotivă cu aburi în Rânca. Scândura rezultată din prelucrarea lemnului era comercializată la nivel național prin două depozite de cherestea, unul la Novaci și altul în comuna Afumați din Dolj. Membrii Băncii nu erau uitați, puteau să cumpere produsele la preț redus.
Aceluiași Ion Giugiulan i se datorează și punerea bazelor organizării obștilor de moșneni asupra munților Cerbul, Plopu și Rânca. Novăcenii puteau să aibă astfel acces la avantajele pământurilor lor, exploatarea lemnului și pășunatul.
Perioada când s-a aflat la conducerea Băncii Populare ”Gilortul” a fost foarte înfloritoare pentru toată zona Novaciului. Astfel, în 1933, era finalizată școala din centrul urbei, local cu 4 săli de clasă, pe banii alocați de Banca ”Gilortul”. La fel de considerabil va fi efortul financiar pentru construcția Bisericii ”Sfântul Ioan Botezătorul”. Ca o recunoaștere a meritelor, pe peretele pronaosului, pe o placă de marmură ridicată în memoria celor care și-au adus contribuția la ridicarea lăcașului de cult se regăsesc fotografia și numele lui Ion Giugiulan, primul epitrop al acestuia.
Sunt multe realizări care se cer menționate dar nu pot lipsi două. Prima se referă la bustul de bronz al lui Brezulescu, operă a lui Ion Jalea, ridicat în fața băncii la două decenii de la dispariția fondatorului. Lui Giugiulan îi datorăm și preocupările pentru a face circulabilă șoseaua Drumul Regelui, precursoarea Transalpinei. Astfel, Giugiulan însoțit de 20 de călăreți din Novaci, l-a însoțit pe primul-ministru Gheorghe Tătărescu pe munte pentru a stabili traseul pentru Drumul Regelui, un drum strategic, pentru artileria montană, trasă de cai, care să poată fi parcurs de trupele care se mișcau între Muntenia si Transilvania.
Lucrările de refacere decise de rege au avut loc în perioada 1934-1939. La inaugurarea drumului, în anul 1939, a participat și regele Carol al II-lea, însoțit de viitorul rege Mihai I, precum si primul-ministru Gheorghe Tătărescu și soția sa, Arethia. Aceștia au parcurs întregul traseu al drumului la bordul unei mașini de teren, la volan aflându-se chiar regele Carol al II-lea. Ion Giugiulan a gestionat cum se cuvine prezența autorităților în zonă.
După război, de numele lui Ion Giugiulan se mai leagă o singură realizare mare, construirea în perioada 1946-1948 a unei fabrici de cherestea cu un gater cu 3 pânze acționate electric, activitatea Băncii ”Gilortul” fiind apoi dizolvată.
Bibliografie:
Constantin Dârvăreanu, Monografia Orașului Novaci, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2018, pp. 433-436
ȘCOALA GORJEANĂ 
Lasă un comentariu