Una din personalitățile remarcabile ale învățământului gorjean a fost învățătorul Adrian Em. Popescu, cel care a marcat pentru totdeauna soarta învățământului din Covrigii Gorjului. Deși a făcut lucruri remarcabile pentru gorjeni și, mai ales, pentru cei din zona amintită, dascălul amintit nu a beneficiat de notorietatea altor colegi de generație.

Învățătorul Adrian Em. Popescu s-a născut la 20 decembrie 1903, în Ohaba, Gorj. Copilăria și-a petrecut-o până la vârsta de 8 ani în satul natal, unde a urmat și clasa I, apoi s-a mutat în Miluta, Mehedinți, unde a urmat clasele a II-a –a V-a.  În 1919, cu întârziere din cauza Primului Război Mondial, s-a înscris în clasa I la Liceul Traian din Turnu-Severin, unde absolvă în trei ani patru clase.

 În septembrie 1922 se înscrie în clasa a V-a la Școala Normală din Turnu-Severin, unde reușește primul din cei 17 candidați, primind  bursă anuală și o bursă de ajutor din partea Crucii Roșii Americane. În primul an de Școală Normală, participă la Concursul Tinerimii Române, la București, unde primește mențiune.

În 1924, obține Diploma de Învățător. Primește post la Școala Căzănești, județul Hunedoara, unde rămâne un an. Între 1925-1926 urmează stagiul militar la Școala Militară de Ofițeri de rezervă din București, obținând gradul de sublocotenent. În anul școlar 1926-1927, activează ca învățător la Școala Valea – Rea, comuna Văgiulești. În  septembrie 1927, se transferă la Școala Primară din Covrigi, pe postul de învățător și rămâne aici până la pensionarea definitivă, în anul 1975. În una din lucrările sale, Adrian Em. Popescu menționa: „Am purtat, cu drag, grija școlii”.

              În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la care participă activ, este avansat la gradul de locotenent de rezervă și trimis pe front.

De-a lungul carierei didactice a obținut: Gradul definitiv  (media 9,16), clasat primul pe județul Mehedinți în anul 11930; Gradul II, media 8,87 clasat primul pe județul Mehedinți – 1938; Gradul I, calificativul Foarte Bine – 1941; Gradul Superior, cu calificativul Foarte Bine, 1946; Gradația de merit – 1946; Meritul de Învățător Evidențiat, 1974.

Fiind din 1928 numit directorul Școlii Covrigi, a militat pentru construirea unui local de școală, propriu, iar cu sprijinul comunității acesta a fost inaugurat în 1940. În anii comunismului, a extins construcția cu un nou local, pentru clasele V-VIII.

În 1933 s-a căsătorit cu învățătoarea Ioana Mîțulescu. Originară din Covrigi, aceasta a activat în Școala Covrigi până în 1944, când a încetat din viață.

A avut o viață socială activă, încercând să fie model de dascăl, de tată, de cetățean. Astfel, s-a implicat la nivelul satului Covrigi în construirea localurilor de școală, construirea celor două biserici, restaurarea mânăstirii din centrul localității și a bisericuței din lemn de la Hobița, devenită în 1971 monument istoric.

În anii dinaintea celui de-al doilea Război Mondial a îndemnat sătenii să-și dea copiii la școli mai înalte, la facultăți și să învețe meserii, pentru a-și depăși condiția de fii de țărani.

Din septembrie 1952 până în noiembrie 1953, a fost deținut politic, acuzat că a îndemnat sătenii să nu se înscrie în Întovărășire și Colectiv. În 1953 i s-a confiscat întreaga avere, lăsându – i – se doar casa și grădina casei.

Învățătorul Adrian Em. Popescu  fost inițiatorul ”Asociației absolvenților Școlilor primare de 7 clase”, menită să cultive spiritul gospodăresc viitorilor săteni, ”Asociația vânătorilor din Covrigi”, Cantina școlară, (care servea masa de prânz la 22 de elevi cu situație materială precară), Șezătoarea săptămânală, Biblioteca Bibicescu, filiala Covrigi, cu peste 800 de volume, Muzeul satului – în locuința proprie, Cenaclul literar ”Jilțurile”,  Comitetul de inițiativă pentru cinstirea memoriei eroilor martiri ai rezistenței revoluționare armate, organizată de poporul de pe Jilțuri în iarna și primăvara 1916-1917.

Va participa  cu elevii din Covrigi la săpăturile făcute de Facultatea de Istorie din București la cetatea Ohaba. Fascinat de arheologie a continuat să facă săpături, donând Muzeului Gr. Antipa din București un os de mamut, descoperit în zona Jilțurilor.

A fost inițiatorul construirii unui local pentru Căminul Cultural, cu cinematograf, bibliotecă și atelier de școală pe terenul care-i fusese luat abuziv.  Astăzi, terenul a fost donat de familia învățătorului pentru a rămâne în domeniul public, sub destinația de Cămin Cultural.

Dascălul gorjean a  publicat articole despre învățământ, cultură, folclor, istorie, arheologie în diverse reviste, dorind să arate lumii că Țara Jilțurilor este un leagăn al culturii şi civilizației.

A colaborat la mai multe  reviste și ziare: Datina Mehedințiului, Școala Mehedințiului; Revista Asociației Învățătorilor Mehedinți; Școala noastră, Armata noastră, Biserica noastră, Nădejdea, Provincia, Brazda, Istoria Olteniei, Isvorașul, Vremea nouă, Renașterea, Gorjeanul, Vatra, Gazeta Transilvaniei, Luceafărul, Naționalul Nou, România satelor, Curentul, Dreptatea, Columna, Ramuri, Îndrumătorul cultural, Știință şi tehnică, Magazin Istoric, Albina, Revista de pedagogie, Gazeta Învățătorului, România liberă,  Familia, Anuarul Muzeului  Gr. Antipa.

Una din preocupările sale a fost legată  de folclorul zonei Jilțurilor. Astfel, a publicat două culegeri de folclor: ”Frunză verde” și ”Cântece de pe Jilțuri”. Au rămas în manuscris  alte două culegeri de folclor.

Una din inițiativele sale a fost legată de construirea   în Covrigi a  unui  Monument al eroilor din localitate morți în războaiele neamului, având informații exacte despre numele acestora și locul în care și-au pierdut viața.

Din păcate, învățătorul Adrian Em Popescu  a murit la data de 23 iulie 1989 în Covrigi fără să vadă finalul regimului comunist,  fiind înmormântat în curtea bisericii din centrul satului, alături de soție.

Satul Covrigi și școala din Covrigi au fost viața învățătorului, care și-a pus amprenta pe învățământul din sat.

În semn de recunoștință pentru întreaga sa activitate, Școala Primară din satul Covrigi, structură a Școlii Gimnaziale Văgiulești, poartă azi numele Școala ”Adrian Em. Popescu”.

Bibliografie:

Adelin Ungureanu, Învățătorul Adrian Em. Popescu, în Litua, nr.20/1918, p. 599-610

Folclor din Gorj III Cantece de pe jilturi. Culegere de Adrian Em. Popescu