Petre V. Brâncuși, personalitate de excepție a învățământului muzical românesc

Gorjeanul Petre Brâncuși, din Brădicenii Gorjului, a fost o mare personalitate din domeniul studiului muzicii. În cariera sa, Petre Brâncuși a fost profesor şi rector al Conservatorului Ciprian Porumbescu, director la Radiodifuziunea Română, preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, director General al Operei Române, director la Editura Muzicală, redactor al mai multor publicaţii, printre care amintim…

Cornel Șomîcu

4 iunie 2025

3 – 4 minute

Gorj, Petre Brancusi, universitar

Petre Brâncuși s-a născut la 1 iunie 1928 în satul Brădiceni, comuna Peştişani, judeţul Gorj. A dispărut cu două decenii în urmă, la 25 februarie 1995 la București. A absolvit Şcola Normală din Târgu- Jiu în 1950, an în care intră la Conservatorul de muzică „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, pentru desăvârşirea pregătirii muzicale.

În anii de Conservator i-a avut ca profesori, printre alţii, pe George Breazul, Dragoş Alexandrescu, Victor Iusceanu, Ion Dumitrescu, Gheorghe Dumitrescu, Constantin Bugeanu, Nicolae Buicliu, Tudor Ciortea, Emilia Comişel, Sabin Drăgoi, Ion Vicol, Dumitru D. Botez, Vinicius Grefiens, Mircea Basarab, Ion Ghiga, Ovidiu Drimba ş.a. În anul 1974 a devenit Doctor în muzicologie, susţinând, la Conservatorul „George Dima” din Cluj-Napoca, teza cu titlul „Semnificaţii actuale ale operei lui George Breazul”.

În cariera sa profesională a ocupat mai multe poziții și funcţii : redactor muzical la revistele Contemporanul (1950-1954), Cultura Poporului, Îndrumătorul Cultural (1955-1956), redactor la Editura Didactică şi Pedagogică (1956-1959), director al Direcţiei muzicale a Radioteleviziunii Române (1968-1972), rector al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1972-1982), preşedinte al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1977-1982), director al Operei Române din Bucureşti (1982-1989).

Din punctul de vedere al cadrului didactic universitar, a parcurs toate gradele didactice în învăţămîntul superior, devenind profesor în anul 1976. Timp de peste 20 de ani (1968-1990) a fost membru al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România, membru al Senatului Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti (1972-1990) şi membru al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste din R. S. România. A fost deputat în Parlamentul României – Marea Adunare Naţională – (1975-1980). De asemenea, a fost membru corepondent al Academiei „Tiberina” din Roma (1983) şi membru al Comitetului Permanent al Asociaţiei Internaţionale a Teatrelor Lirice (1987-1990).

            În lunga sa carieră profesională, a fost autor de recenzii, articole, cronici muzicale şi studii publicate în diverse reviste de specialitate. A susţinut concerte-lecţii, comunicări ştiinţifice, conferinţe, referate, emisiuni la radio şi televiziune. Între 1962-1966 a făcut parte din colectivul care a elaborat Dicţionarul Enciclopedic Român – vol. 1-4. A făcut parte din jurii naţionale de creaţie şi interpretare. A prezidat concursuri muzicale, a condus turnee muzicale efectuate de formaţii româneşti peste hotare (Italia, R.F.G., URSS) şi a participat la congrese şi manifestări muzicale în Jugoslavia, Franţa, Polonia, URSS, Italia, R.D.G., R.F.G. Bulgaria ş.a. A primit Premiul Academiei Române (1965) precum şi premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1969, 1973, 1976, 1978). A fost distins cu diverse ordine şi medalii ale republicii România.
           Este autorul a foarte multe cărți, unele dintre ele greu de găsit în prezent : Muzica în România după 23 August 1944, Bucureşti, Editura Muzicală, 1964 (în colaborare cu Nicolae Călinoiu), idem 1965 (Ediţia a II-a), coautor al monografiei Conservatorul Ciprian Porumbescu – Bucureşti, 1864-1964, Editura Muzicală, 1964, Curs de istoria muzicii româneşti, principii fundamentale, vol. I, Bucureşti, Litografia Conservatorului de muzică Ciprian Porumbescu 1968 (în colaborare cu Octavian Lazăr Cosma), idem vol. II, 1969 (în colaborare cu Octavian Lazăr Cosma şi Grigore Constantinescu), Istoria muzicii româneşti. Compendiu, Bucureşti, Editura Muzicală, 1969, Muzica în România Socialistă, Bucureşti, Editura Muzicală, 1973, (în colaborare cu Nicolae Călinoiu, Semnificaţii actuale ale operei lui George Breazul, Bucureşti, Litografia Conservatorului de muzică „Ciprian Porumbescu, 1974, George Breazul şi istoria nescrisă a muzicii româneşti, Bucureşti, Editura Muzicală, 1976, Muzica românească şi marile ei primeniri, Bucureşti, Editura Muzicală, 1978 (vol. I) şi 1980 (vol.II), Incursiune în istoria muzicii româneşti, vol. I, în „Titu Pânişoară – Simpozionul Naţional Prof. univ. dr. muzicolog Petre Brâncuşi, ediţia a IV-a, 4 iunie 2006, Târgu-Jiu, Editura Măiastra. Din 2003 este evocat anual în cadrul Simpozionului Naţional Petre Brâncuşi desfăşurat la Târgu-Jiu.
          Este înmormântat la cimitirul Vădeni din Târgu-Jiu.