Fiu al Mariei și Iancu Găvan din Bălava Tălpășeștiului, Gheorghe Găvan Jaleș (1899-1924) a marcat istoria meleagurilor unde s-a născut. Din păcate, această personalitate a satului gorjean este în continuare prea puțin cunoscută, sfârșitul prematur contribuind și el la acest lucru. Deși nu a fost dascălul de la catedră, a pus bazele unei mișcări culturale care a învățat câteva generații de tineri țărani din zona Văii Jaleșului. A fost un dascăl în adevăratul sens al cuvântului.

Gheorghe Găvan-Jaleș a fost o importantă personalitate  a lumii rurale gorjenești, având un rol deosebit în ”luminarea” satelor de pe Valea Jaleșului. În 1906 își începea studiile la școala din sat, la Cornești. Primul să învățător, Nicolae Saragea, avea să spună mai târziu că elevul Gheorghe Găvan a fost ”o mândrie a școlii, a părinților și a satului lor!”. Între 1913-1918, a urmat cursul inferior al Gimnaziului ”Tudor Vladimirescu”. După ce întrerupsese anul școlar 1916-1917 din cauza războiului, Gheorghe Găvan obținea la 25 iulie 1918 ”Certificatul de absolvire a cursului inferior(al liceului)”, cu media 7,75. Cele mai bune medii le-a avut la Matematică, Geografie și Istorie. A continuat cursurile la Liceul din Craiova. În timpul efectuării stagiului militar îl găsim la Școala de marină din Constanța dar și student al Facultății de Filosofie din București.

A rămas în memoria gorjenilor pentru rolul deosebit jucat în crearea Bibliotecii ”Crinul”, Societății Educative ”Tribuna” și revistei ”Crinul Satelor”. Învățătorul Ion  Buligan-Brădiceni, un apropiat colaborator, ne-a lăsat un portret al lui  Gheorghe Găvan-Jaleș: ”Era un băiat oacheș, de statură mijlocie, cu o vorbă puțin repezită, foarte atent în timpul discuțiilor, care gândea foarte repede. Era comunicativ, nesupărăcios, deschis la suflet pentru toți cei din jur. Permanent era dornic de a face ceva și mai interesant. Era hotărât și dornic de a ajuta pe cei din jur. Clocotea ceva adânc în el. Era înzestrat cu un puternic spirit de observație, cu o minte ageră și cu un suflet ales.(…) Era o fire foarte interesantă, dorind sincer să vadă în jurul său oameni sănătoși și fericiți”.           

 Gheorghe Găvan-Jaleș și colaboratorii  săi, în general tineri de vârste apropiate, au plecat în realizarea acestui proiect din dorința de a ”face ceva folositor talpei”, după cum mărturisea peste decenii Grigore Pupăză, celui care îi și datorăm informațiile cele mai importante despre acest subiect. Biblioteca ”Crinul”, un proiect care începuse cu circa 50 de cărți care trebuiau împrumutate țăranilor, a ajuns în trei ani la 1562 de volume. Poate cea mai interesantă idee a fost că mulți tineri preoți, învățători, elevi ai școlilor din Târgu-Jiu, au contribuit la creșterea zestrei bibliotecii.

La 9 aprilie 1919 , la Cornești  a luat naștere Societatea Educativă ”Tribuna”, în jurul aceluiași grup de tineri care îl însoțeau pe Gheorghe e Găvan-Jaleș. Scopul principal al Societății, la fel ca al Bibliotecii ”Crinul”, era ”luminarea talpei țării”. Un an mai târziu, Societatea avea 157 de membri cotizanți. Arhivele păstrează numele membrilor fondatori ai ”Tribunei” printre care amintim pe următorii: Gheorghe Găvănescu(directorul școlii din Cornești), Gheorghe Aninoiu(Bălești), Constantin Ștefănoiu(Ceauru), Nicolae Țundrea, Vasile Țundrea, Vasile Buzuloiu, Vasile Cârstea, Ion V. Lăzăroiu(toți Tălpășești), Matei Băzăvan, Gheorghe Lăscăteu și Nicolae Bărbulescu( din Stolojani), Nicolae Saragea, Grigore Găvan, Vasile Grama și Ion Nițu(toți Bălava), Mihai Găvănescu(Găvănești), Dumitru Berca(Stroiești) ș.a. Au fost membrii ai ”Tribunei”, potrivit profesorului Dan Pupăză, și: C. Mălăescu, C. Niculescu, Gheorghe Cuțui, Pantelimon Niculescu-Monu, I.I. Buligan de la Gorj, V. Gârdu, P. Popeangă, I. Mălăescu ș.a.

În asemenea componență  s-a luat decizia editării unei reviste care să ajungă la țărani și să cuprindă o paletă largă de materiale. Despre începuturi, Gheorghe Găvan Jaleș își amintea peste ani în paginile ”Crinului Satelor” din februarie 1923:

„Într-o zi din primăvara anului 1917, discutând în grupul intelectualilor din Corneşti, din vorbă-n vorbă. Am ajuns la problema situaţiei poporului, la lipsa unei acţiuni educative pentru ridicarea lor, la cauzele acestei situaţii constatând că vinovatul suntem noi toţi cei care putem vedea puţin din rău şi nu căutăm să-l înlăturăm prin mijloacele de care dispunem fiecare”. Gheorghe Găvan Jaleș a trecut de la vorbe la fapte: „Noaptea n-am dormit de loc, iar a doua zi am adunat toate cărţile ce am găsit pe la mine şi pe la alţii, le-am scris frumos într-un carnet şi deşi însuma abia 150 de cărţi”, zice el „să se cheme biblioteca „Crinul”; curată ca floarea de crin să fie întreprinderea noastră şi ca şi crinii să înflorească ideile noastre. În „Regulamentul bibliotecii” redactat de ei la 9 martie 1917, se arăta că : „Rostul acestei biblioteci este de a imprima dragostea de citit îndeosebi tineretului de la sate”.  Deși numărul cărţilor era redus, se fixează de la început că biblioteca funcţionează în două comune: „Centrala de la Corneşti şi sucursala la Băleşti şi că poate să mai aibă şi mai multe sucursale”.

Sediul bibliotecii centrale a fost iniţial în casa tatălui lui Găvan Jaleş–în Tălpăşeşti şi de acolo – cum  mărturisea sora acestuia în anul 1963 profesorului Grigore Pupăză, când „Nana, în 1924, s-a îmbolnăvit a venit dascălul Mălăescu cu carul mare şi le-a pus să le ducă la şcoala din câmp şi Nana s-a ridicat din pat şi s-a uitat după car până nu l-a mai văzut şi apoi a căzut în pat, a gemut şi a plâns. Din cărţi, n-am mai găsit în 1960 decât două: „Legea învoirilor agricole” şi „Luminarea săteanului şi starea învăţătorului lui”.

La 9 aprilie 1919 lua  fiinţă  „Societatea educativă „TRIBUNA”. Procesul verbal prin care se pun bazele acestei societăţi preciza: „Astăzi, 9 aprilie 1919, subsemnaţii punem bazele Societăţii Educative „Tribuna” şi jurăm pe cuvânt de onoare că vom face ca societatea să-şi merite numele său.

Ea va fi amica tinerimii, educatoarea şi povăţuitoarea săteanului şi va avea ca deviză: „Nimic pentru noi, totul pentru popor”. Societatea va căuta să înveţe pe sătean a cunoaşte adevărul, pentru a-l căuta singur.

Comitetul număra 11  membrii,  preşedinte fiind  Gh. Găvan-Jaleş şi 3 cenzori în frunte cu Gr. Copotoiu. Caracterul organizat al societăţii  se reflectă în statutul elaborat de iniţiatori. În cele 32 articole sunt prezente toate elementele de amănunt. Găsim interesant să relevăm, din prevederile statutului, mijloacele  de acţiune şi obiectivele principale de realizare indicate în articolele 2 şi3:

Sediul societăţii se stabileşte în Corneşti, la şcoala primară,  pe 27 iulie 1919 intervenţie la Revizoratul Şcolar Gorj, cerând încuviinţarea funcţionării în localul şcolii. Rezoluţia – purtând semnătura revizorului şcolar Ioan Cioată specifica – „Dirigintele şcolii va permite ţinerea întrunirilor supraveghindu-le şi va da o sală de clasă. Ne va comunica – mersul şi subiectele tratate”!

La 19 septembrie  1919 ia fiinţă sucursala din satul Stroeşti – unde de altfel exista şi o sucursală a Bibliotecii „Crinul”, iar în Stolojani Societatea „Jaleşul” care se unifică la 21 august 1920 cu „Tribuna” din Corneşti – potrivit procesului verbal ce purta această dată. Găvan-Jaleş, în calitate de preşedinte, convoacă la Tg-Jiu, la 20 noiembrie  1920, o şedinţă a comitetului. Procesul verbal al acestei şedinţe, scris de el  prevedea hotărârea înfiinţării unui comitet de „asigurare a activităţii”, cimentuit cu cuvântul nostru, cum glăsuieşte procesul – verbal „care să înlăture decăderea materială ce se va ivi”.

Obiectivul de seamă fixat în statutul societăţii era însă  înfiinţarea unei reviste pentru săteni. Şi tribuniştii au avut şi acest curaj. Meritul de seamă revine aceluiaşi Găvan Jaleş, care căuta să aducă în cercul colaboratorilor condeie care să poată desţeleni ogorul luminii sprijinirea revistei „Crinul Satelor” ce trebuia să apară la 1 ianuarie 1920.

 „În 1920 din jarul aprins de înaintaşi şi acoperit o clipă de cenuşa îndurărilor de la 1916 – 1919 începe a se aprinde focul unei noi redeşteptări culturale şi pana condeierilor începe din nou a aşterne pe hârtie gânduri şi năzuinţe noi scăldate-n  prima revistă care apare după război, în Gorj, la 1 ianuarie 1920, a fost „Crinul Satelor” având redacţia şi administraţia în Corneşti, Gorj.

Primul număr cu titlul „Crinul Satelor” – organ al Societăţii Educative Tribuna – are coperta lucrată de tribunistul M.I. Băzăvan, din Stolojani, Gorj, mai târziu pictor bine cunoscut în Gorj – şi prezintă un crin înflorit, iar în mijloc, în desen, un ţăran cu mâinile pe coarnele plugului şi în depărtare, schiţat un sat la poalele unui deal de după care răsare soarele, între razele căruia, cu litere groase este înserat un moto: „Talpa ţării, biata gloată,/ Ridicând-o din noroi/ Ridica-vom ţara toată/ Ridica-ne-vom pe noi,”

Acest moto, care va fi în permanenţă prezent pe coperta revistei concentrează în întregime ţelul societăţii şi al revistei: ridicarea satului.

Pe dosul copertei apar tot regulat imprimate „Zece porunci pentru intelectualii de la sate” care urmăreau să-i ţină mereu mobilizaţi în lupta pentru ridicarea maselor săteşti. Cu aceste gânduri curate revista apare timp de 4 ani. Articolul de fond al fiecărui număr poartă titlul „Scrisori către săteni”. Rostul acestor „scrisori” apare clar chiar din numai câteva spicuiri. Iată din primul număr, cu care începe şirul scrisorilor sub semnătura lui Gh. Găvan, cum se adresează sătenilor:

„Iubiţi săteni!

 Acum ca niciodată, este timpul să ne mişcăm şi noi, să ne îndreptăm cu paşi siguri spre un viitor mai bun, spre o viaţă omenească. (…) Aţi luptat cu vitejie pentru ţară, aţi mărit-o, aţi ridicat-o în ochii lumii…

Sunteţi cunoscuţi în cele patru laturi ale pământului ca oameni cu trecut glorios.”

Şi analizând viaţa sătenilor face amara constatare că „românii din sate trăiesc ca animalele”, dar pentru asta – continuă „Scrisoarea” – „nu dumneavoastră sunteţi de vină. Dumneavoastră n-aţi avut de unde să luaţi sfaturi, sau aţi fi luat destule, dar cei care vi le-au dat s-au mulţumit a spune: Faceţi ce zice popa, nu ce face popa. Peştele dacă se strică, apoi de la cap începe cu stricatul, aşa cum se întâmplă şi la noi”

În 1964 statul comunist recunoştea meritele lui Gheorghe Găvan Jaleş şi propunea construirea în comuna Corneşti, Raionul Târgu-Jiu, a unui monument închinat acestei uriaşe personalităţi. Demersul nu a fost dus până la sfârşit, nici acum nu avem un monument dedicat acestei uriaşe personalităţi a Gorjului.

La 17 iunie 1964, Sfatul Popular al Regiunii Oltenia se adresa Comitetului pentru cultură şi artă din cadrul Sfatului Popular al Raionului Târgu-Jiu cu rugămintea de a analiza oportunitatea construirii unui monument închinat lui Gheorghe Găvan Jaleş. Această propunere apăruse într-un memoriu înaintat de cetăţeanul Dumitru P. Găvan din comuna Valea Neagră, raionul Medgidia, regiunea Dobrogea, originar din raionul Târgu-Jiu.
Lucrurile erau cumva înaintate din moment ce autorul memoriului scria autorităţilor: „Vreau să stabilim locul de construcţie al Căminului Cultural Gheorghe Găvan-Jaleş din Corneşti, raionul Târgu-Jiu, pentru care s-a alocat fondul de construcţie, comunicat la radio în ziua de 5 iunie 1964 şi a monumentului din faţa acestui cămin cultural.”
Ideea apăruse mai devreme şi pentru a trece de „vigilenţa” autorităţilor comuniste, localnicii l-au făcut pe Gheorghe Găvan-Jaleş comunist post-mortem. Pentru a sublinia această idee era citat învăţătorul pensionar Gheorghe Găvănescu, decedat în 1961 la vârsta de 84 de ani, care spunea despre fondatorul „Crinului satelor” că: „Dacă Găvan Jaleş ar trăi astăzi ar fi mare ministru comunist”. Tot aici era citat I.I.Buligan, învăţător pensionar din Brădiceni, fost tribunist care îl caracteriza pe Găvan-Jaleş drept „modest şi cu atitudine hotărâtă în a-şi dărui toate puterile de muncă ale tinereţii lui, binelui obştesc, culturalizării maselor”.
În adresele trimise între diferitele autorităţi ale vremii mai întâlnim amintit şi un alt caz care ar fi trebuit să fie pilduitor pentru autorităţile comuniste. Astfel, cei 5000 de lei pe care Găvan-Jaleş i-a dat cu împrumut chiaburului Ion Cuţui pentru a-şi căuta sănătatea au fost investiţi în întregime în cărţi pe care le va aduce de la Bucureşti pentru Societatea „Tribuna”, pentru biblioteca „Crinul satelor”.
Se pare totuşi că autorităţile comuniste nu au fost sensibilizate de această mare personalitate a Gorjului de vreme ce nu s-a mai construit nici căminul cultural şi nici monumentul. Poate că ar fi timpul ca autorităţile locale, dar şi cele judeţene, să se gândească la un asemenea demers. Gheorghe Găvan Jaleş a fost o personalitate uriaşă a epocii sale iar importanţa muncii sale s-a văzut în luminarea satelor Gorjului.

Bibliografie:

Cornel Șomîcu, Gheorghe Găvan-Jaleș-personalitate emblematică a satului gorjean, Vertical, 3 mai 2020

Cornel Șomîcu, Monografia comunei Bălești, județul Gorj, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2008

Grigore Pupăză, Constantin Cheznoiu, Istoria învățământului din Gorj, Editura Newest, 2005

Cornel Șomîcu, File din istoria școlii gorjene, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2010