Deși este o personalitate uriașă a culturii românești și a fost și un dascăl remarcabil,  Vasile Blendea nu este asociat Gorjului și nici profesiei de dascăl. A fost erou de război în luptele de la Mărăști, Valea Putnei, Valea Şuşitei şi Muncelu. A iubit istoria națională și a fost fascinate de personalitatea regelui Ferdinand Întregitorul căruia i-a și dedicat o opera memorabilă

Povestea statuii ecvestre a lui Ferdinand Întregitorul o găsim chiar la artistul gorjean. Acesta își amintea ani mai târziu că: „…întors de pe frontul din Moldova unde fusesem mobilizat în timpul primului război mondial, pe  amurg, aflându-mă la marginea unei păduri,  l-am zărit pe suveranul, care călare si foarte îngândurat, trecea în inspecție în apropierea liniei frontului”.

Vasile Blendea s-a născut la 5 noiembrie 1895 în satul  Gureni-al comunei Peştişani, judeţul Gorj, Acesta  a urmat între anii 1903-1908 cursurile școlilor din satele învecinate satului natal, Boroşteni si Frânceşti, timp în care a fost inițiat în tainele desenului de fratele său mai mare, învățătorul  Tanasie Blendea. A urmat cursurile Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” din Târgu-Jiu între anii 1908-1913, și ulterior,  a absolvit cursul superior al Şcolii Normale din Turnu Severin (1913 – 1916).

După ce si-a îndeplinit stagiul militar în cadrul Regimentului Infanterie nr. 18 Gorj,  este recrutat pentru Şcoala  militară  din Botoșani și trimis ulterior pe front, sublocotenentul de rezervă  Blendea Vasile a luat parte activă  la luptele de la Mărăști, Valea Putnei, Valea Şuşitei şi Muncelu.

La finalul Primului Război Mpndial, devine student al Şcolii de Arte Frumoase din București, unde se face remarcat și primeşte elogii din partea directorul şcolii, pictorul George Demetrescu Mirea, care l-a admis fără examen și după ce i-a răsfoit mapa cu desene, l-a făcut să exclame: „Ai stofă, domnule !” În același timp, Vasile Blendea urmează cursurile de sculptură  cu Dimitrie Paciurea şi de pictură monumentală  cu Costin Petrescu, având  la catedra de desen pe Frederich Storck. Știm astăzi că sub îndrumarea  lui Dimitrie Paciurea realizează  lucrarea ”Făt-Frumos”, distinsă  la expoziția  absolvenților  cu premiul „Horia Boamba” al Sindicatului Artelor Frumoase. După absolvirea școlii, a fost repartizat la Focșani ca profesor de desen, unde a funcționat până în 1926, când a fost chemat la Târgoviște de către colegul Dumitru Belisarie, să contribuie la restaurarea unei fresce medievale.

În anul 1927, Vasile Blendea a obținut prin concurs o bursă de studii la Şcoala română de la Fontenay-aux-Roses.  Pe timpul bursei, revistele „Les artistes d’aujourd’hui” si „Revue Moderne” îi reproduc lui Vasile  Blendea sculpturile expuse, iar pentru decorarea şcolii, artistul concepe si execută  în frescă  o amplă  compoziție, remarcată  de Nicolae Iorga. Nu întâmplător,  după realizarea acestei creații,  la sugestia marelui istoric Nicolae Iorga si cu girul Academiei Române, marele artist ajunge în Austria, Germania și Elveția cu scopul de a copia portretele voievozilor români care se aflau în diferite muzee si colecții de artă din țările respective, în special cele reprezentând pe Vlad Țepeş si Ştefan  cel Mare.

 Vasile Blendea i-a trimis la vremea respectivă o scrisoare profesorului său(3 iunie 1929)  despre faptul că a început copierea unui Evangheliar la München, iar la 11 iulie același an expedia la Vălenii de Munte, copia unui portret al lui Vlad Țepeș, realizat la Kunsthistorisches Museum, iar ulterior  un alt portret al aceluiași domnitor, copiat în desen, era trimis din Insbruck și altul, în ulei, din Castelul Ambras din Tirol. În toamna anului 1929, Vasile Blendea fotografia la Neuschatel, în Elveția, mai multe tablouri și desene cu subiect transilvănean aparținând pictorului Jules Jacob Guillarme.

Cariera sa didactică a continuat între anii 1930-1952  ca profesor de desen la Liceul „Ienăchiță Văcărescu” şi la Școala Normală din Târgoviște. Abia în  1932, Vasile Blendea își verniseaza prima expoziție personală, cu sprijinul profesorului Ion Negoescu și al poetului Matei Alexandrescu, iar în 1938, Salonul official îi decernează premiul „Athanase Simu” pentru realizarea bustului inginerului Mario Amico.

Foarte târziu, la aproape 82 de ani, artistul Vasile Blendea își prezenta  o expoziție retrospectivă într-un cadru demn pentru valoarea sa, la 5 august 1977 în sala Dalles din București, unde fostul său elev, regizorul Pompiliu Gâlmeanu, de la studiourile cinematografice Alexandru Sahia, îi dedică un film în culori, evenimentul fiind amplu prezentat și în presa centrală de atunci.

Ca pictor Vasile Blendea a dat  dovadă de o intensă sensibilitate şi rafinament artistic, făcând din dragostea sa pentru natură un adevărat ideal. Câteva din pânzele sale care l-au legat definitiv de Târgovişte sunt : „Poarta Seimenilor” (1932),  „Clopotniţa de la Curtea Domnească” (1933 şi 1937),„Târgovişte sub zăpadă” (1937), „Strada Dr. Marinoiu” (1946), „Biserica Sf. Ionică” (1945), „Intrare la Curtea Domnească” (1949), dar şi natură moartă cum ar fi: „Raci” (1947) „Mere şi vase” (1953), sau personaje făcând parte din „lumea de sub lume”, un tăietor de lemne, căruţaşi înghețați de frig, un cerşător, un orfan, găzari din Pierşinari, un lăutar şi multe alte personaje umile care apar obsesiv şi în grafica lui Vasile Blendea: „Ion cu coşniţa”, „La moară” (1947), „Moş Bratu” (1961).
Dintre creațiile lui Vasile Blendea care surprind o întreagă pleiadă de eroi ai istoriei şi culturii naţionale, amintim aici: Nicolae Bălcescu (1950), Matei Basarab, (1956), Aurel Vlaicu (1960), Ion Neculce (1963), Vlad Ţepeş (1966), Popa Șapcă din Celei (1968), I.Al.Brătescu-Voinești (1968, se află în parcul Muzeului scriitorilor din Târgoviște), Badea Cârțan (1969), Meşterul Manole (1971), Nicolae Iorga (1973).

Tot pentru dîmbovițeni,  Vasile Blendea este creatorul a două monumente ale eroilor care se află în comuna Răzvad, județul  Dâmbovița si un altul aflat în satul Valea Lungă – Cricov („Tatăl și fiul”), unui bust din bronz al lui  Ienăchiță Văcărescu (instalat în fața liceului din Târgoviște în 1938), cel al colonelului Dumitru Băltăreț aflat pe monumentul eroilor din Cazarma de la Teiş al Regimentului 22 Infanterie,  precum si bustul din bronz al lui Vasile Cârlova realizat în 1933 și aflat în fața Centrului de Creație Populară Târgoviste, cunoscut si ca Şcoala  Populară de Artă ( clădirea fostei scoli primare nr. 1, cea mai veche din cetatea de scaun a Țării Românesti), si cel al lui Alexandru Brătescu Voinești (1974),  aflat în curtea Şcolii nr. 2 din Târgoviște, care poartă numele  scriitorului.

Pentru meritele sale deosebite, nici dâmbovițenii nu l-au uitat. În prezent, atelierul lui Vasile Blendea este găzduit de Casa monument de arhitectură „Angela Georgescu”, acolo unde funcționează Muzeul Vasile Blendea,  în muzeu găsindu-se  cea mai mare parte dintre creațiile lui Vasile Blendea, uleiuri, grafică şi sculptură. Clădirea,  este un monument de la sfârșitul  secolului al XVIII-lea, ridicat pe beciuri  mai vechi din secolul al XVII-lea, fiind o locuință veche ce prezintă pridvor închis cu geamlîc, care l-a găzduit pentru scurt timp şi pe Alexandru Vlahuță.Muzeul Vasile Blendea

Profesorul  Vasile Blendea a plecat la ceruri  la 8 aprilie 1988, la venerabila vârstă de 93 de ani, fiind înhumat alături de soția sa Emilia, în cimitirul mănăstirii de la Viforâta, județul Dâmbovița.

Din viața profesorului cu origini gorjene mai amintim și  altel evenimente.  În 1938 este mobilizat cu gradul de locotenent de rezervă în Regimentul 9 Vânători, iar în 25 martie 1944 este concentrat şi trimis din nou pe front, în pofida vârstei înaintate, pentru a cunoaste iarăşi mizeria, tristeţile şi pătimirile din tranşee. După lăsarea la vatră, o anume oboseală sufletească îl împiedică să înceapă vreo lucrare importantă

Dovadă că nu a uitat Gorjul, Vasile Blendea s-a regăsit permanent în personajul istoric Tudor Vladimirescu.  Eroul de la Vladimiri, a cărui ico[1]nografie este destul de vastă, începuturile regăsindu-se în opera lui Theodor Aman, nu a cunoscut, până la Vasile Blendea, ceva mai sugestiv, mai convingător, mai autentic, în grandoarea sa. Două variante ale lucrării au devenit monumente publice, care înfrumuseţează două localităţi: Slatina şi Vladimiri-Gorj. Se poate afirma că, în elaborarea acestei imagini, de o deosebită forţă, nimic n-a fost expediat. Totul a fost gândit şi întruchipat până în cele mai mici detalii. Capul eroului, de o plasticitate deosebită, este de o frumuseţe plină de gravitate, exprimând o dârzenie de neclintit, care trădează o mare energie, subli[1]niată de pumnul strâns la piept, ca şi de mâna încleştată pe mânerul sabiei. Sunt redate, de asemenea, cu o scrupuloasă respectare a adevărului, datorată şi unei docu[1]mentări minuţioase, costumaţia şi atributele luptătorului, toate la un loc contribuind la alcătuirea unei imagini ce implică, în aceeaşi măsură, calităţi fizice şi însuşiri morale: mândrie, vitejie, hotărâre, neânduplecare.

Bibliografie:

1. Dumitru Bulei, Sculptorul Vasile Blendea-un classic al artei românești, artist al cetății, ACTA_TERRAE_FOGARASIENSIS, nr. VIII, 2008

• Vasile Florea, Vasile Blendea (1895-1988), Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2002;
• Cornel Mărculescu, Vasile Blendea (1895-1987) – Pentalogii monumentale consacrate războiului de întregire națională, în „Misiunea. Revista Centrului de Cercetare a Conlucrării Bisericii Ortodoxe cu Armata României General Paul Teodorescu”, Anul V, nr. 1 (5), Bucureşti, 2018;
• Cornel Mărculescu, Vasile Blendea (1895-1988) – un artist dâmbovițean desăvârșit, GAZETA DÂMBOVIȚEI, 21 octombrie 2017.